Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 11 Bible Online

Sirah 11 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 11

¹Înţelepciunea celui smerit înalţă capul lui şi-l pune să şadă între cei mari.

²Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui.

³Mică este albina între zburătoare, dar rodul muncii ei este fruntea a tot ce este dulce.

⁴Să nu te lauzi cu hainele cu care eşti îmbrăcat şi în ziua măririi să nu te trufeşti, fiindcă lucrurile Domnului sunt minunate şi lucrarea sa faţă de oameni este ascunsă.

⁵Mulţi tirani s’au prăbuşit la pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat diadema.

⁶Mulţi oameni puternici au ajuns la mare ocară şi oameni slăviţi au fost daţi în mâinile altora.

⁷Nu huli până ce n’ai cercetat cu deamăruntul; mai întâi vezi şi cearcă şi pe urmă dojeneşte.

⁸Nu da nici un răspuns până ce n’ai ascultat şi nu-i tăia nimănui şirul cuvintelor.

⁹Nu te certa pentru lucrul care nu-ţi este de folos şi la judecata celor păcătoşi nu sta cu ei alături.

¹⁰Fiule, nu te amesteca în prea multe treburi, căci, dacă te apuci de prea multe nu vei rămânea fără vină şi dacă alergi după ele, nu le vei prinde iar când vei vrea să fugi de ele, nu vei scăpa.

¹¹Este câte un om care se osteneşte şi munceşte greu şi se sârgueşte, dar cu atât mai mult el e gol de orice spor.

¹²Este câte un slăbănog fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie, însă ochii Domnului au căutat la el cu bine şi l-au ridicat din smerenia lui,

¹³Şi au înălţat capul lui, şi mulţi s’au mirat de el.

¹⁴Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia sunt de la Domnul.

¹⁵Darul Domnului rămâne la cei binecredincioşi şi bunăvoinţa lui dă pururea fericire.

¹⁶Este câte un om care se îmbogăţeşte tot iconomisind şi chirnogindu-se, dar iată care este partea răsplăţii lui:

¹⁷Când e gata să zică: «Aflat-am odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile mele», tocmai atunci el nu ştie câtă vreme va mai trece şi va lăsa toate acestea altora şi va muri.

¹⁸Rămâi întru chemarea ta şi petrece întru ea şi îmbătrâneşte la lucrul tău.

¹⁹Nu te mira de faptele celui păcătos, pune-ţi nădejdea în Domnul şi stărueşte întru osteneala ta, căci lesne este înaintea Domnului ca într’o clipă şi fără de veste să îmbogăţească pe cel sărac.

²⁰Binecuvântarea Domnului este plata celui cucernic şi Domnul, în ceasul grabnic, dă floare binecuvântării sale.

²¹Să nu zici: «Ce-mi mai lipseşte mie şi de ce bunătăţi mai am eu nevoie de acum înainte?»

²²Să nu zici: «Am de toate îndeajuns, şi ce nenorocire poate să dea peste mine?»

²³În ziua fericirii nenorocirea este uitată, iar o zi de nenorocire face uitată toată fericirea,

²⁴Căci uşor este înaintea Domnului să dea omului în ziua cea din urmă, după faptele sale.

²⁵Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi, la sfârşitul vieţii, se dezvăluesc faptele omului.

²⁶Să nu zici despre nimeni, mai înainte de moartea lui, că este fericit, căci deabia în ceasul lui cel din urmă cunoaştem soarta omului.

²⁷Să nu aduci pe orişicine în casa ta, fiindcă multe sunt meşteşugirile celui viclean.

²⁸Ca o potârniche închisă în coşniţă, ca să momească alte potârnichi, aşa este inima trufaşului, şi ca o iscoadă cercetează locurile slabe,

²⁹Şi preface cu viclenie răul în bine şi asupra celor mai frumoase virtuţi aruncă. cu noroi.

³⁰Precum dintr’o scânteie de foc se înteţeşte jarul, tot aşa şi omul nelegiuit pândeşte să verse sânge.

³¹Fereşte-te de cel viclean, căci el iscodeşte cele rele, ca nu cumva să te mânjească şi să nu te mai poţi şterge niciodată.

³²Dacă sălăşlueşti la tine pe cel străin, el va turbura calea vieţii tale şi te va îndepărta de casnicii tăi.