Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 13 Bible Online

Sirah 13 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 13

¹Cel ce se atinge de smoală se mânjeşte şi cine se întovărăşeşte cu cel trufaş ajunge să-i semene.

²Nu ridica în spinare o povară mai mare decât poţi să duci, şi cu cel mai puternic decât tine şi cu cel mai bogat nu intra în cârdăşie. Cum se va întovărăşi oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala şi oala se va sparge.

³Bogatul face o strâmbătate şi tot el este mânios. Cel sărac a înghiţit nedreptatea şi el se roagă de iertăciune.

⁴Câtă vreme îi vei fi de folos, se va sluji de tine, dar de vei ajunge în nevoie, te va năpusti.

⁵Dacă ai vre-o avere, se va vârî în viaţa ta şi te va sărăci, fără ca să-i pese de tine.

⁶Dacă are nevoie de tine, te va amăgi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va surâde veşnic şi te va încărca de nădejde, îţi va vorbi frumos şi te va întreba: «Îţi trebue ceva?»

⁷Şi te va smeri cu ospeţele lui, până ce-ţi va goli punga de două-trei ori şi mai pe urmă va râde de tine. După aceea, când te va vedea, te va da laoparte şi va da din cap în faţa ta.

⁸Ia aminte să nu fii păcălit şi să nu dai de ruşine, când ţi-e lumea mai dragă.

⁹Când te chiamă cel puternic, fă-te ca şi cum te-ai feri şi cu atât mai mult te va chema.

¹⁰Nu te vâri în el, ca să nu fii dat afară, nici nu sta prea departe, ca să nu fii dat uitării.

¹¹Nu vorbi cu el cum ai vorbi cu unul de teapa ta şi nu te încrede în mulţimea cuvintelor lui, căci, prin belşugul lui de vorbe, el te va ispiti şi glumind şi surâzând îţi va scotoci sufletul.

¹²Tiranul aruncă vorbe de ocară şi nu cruţă pe nimeni şi ţese zavistii împotriva multora.

¹³Păzeşte-te şi ia seama cu străşnicie,fiindcă umbli pe marginea prăpăstiei.

¹⁴Orice fiinţă iubeşte pe semenul ei şi tot omul pe cel ce-i stă aproape.

¹⁵Toată făptura se însoţeşte cu cel de soiul ei şi omul se va însoţi cu cine îi seamănă.

¹⁶Cum poate să se întovărăşească lupul cu mielul? Şi tot aşa este cel păcătos faţă de cel cucernic.

¹⁷Ce pace o să aibă hiena cu câinele? Şi ce pace o să aibă bogătaşul cu cel sărac?

¹⁸Asinii sălbatici, în pustie, sunt vânatul leilor, aşijderea săracii sunt prada celor bogaţi.

¹⁹După cum smerenia este urîtă pentru cel trufaş, tot aşa urît este cel calic în ochii celui cu avere.

²⁰Când se clatină bogatul, sar prietenii şi-l proptesc; când se clatină săracul, toţi îl îmbrâncesc.

²¹Când vorbeşte un bogătaş, mulţime sunt cei ce îl încuviinţează; deşi a vorbit năzdrăvănii, totuşi îi dau dreptate. Dacă însă vorbeşte un sărăntoc, toţi îi găsesc cusur. El a vorbit înţelepţeşte, dar înţelepciunea lui n’are căutare.

²²Când vorbeşte chiaburul, toţi tac din gură, iar cuvântarea lui este înălţată, cu laude, până la nori; dacă vorbeşte nevoiaşul, ceilalţi se întreabă: «Cine-i ăsta?»; iar dacă se poticneşte, îl aruncă la pământ.

²³Bună este avuţia la cel ce este fără de păcat şi rea este sărăcia în gura celui fără cucernicie.

²⁴Conştiinţa omului schimbă faţa lui, ori în bine, ori în rău.

²⁵Faţa cea veselă este semn că inima petrece întru cele bune, dar căutarea înţelepciunii cere ostenitoare bătaie de cap.