Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 14 Bible Online

Sirah 14 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 14

¹Fericit este bărbatul care nu păcătueşte cu gura sa şi nu este chinuit de chinul păcatului.

²Fericit este cel pe care nu-l osândeşte cugetul său şi care n’a căzut dintru nădejdea sa.

³Pentru omul cârpănos averea nu e bună la nimic, şi omul pizmătareţ ce înţelege din banii săi?

⁴Cine strânge avere, răbdând de foame, strânge pentru alţii şi cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta.

⁵Cel ce este rău pentru el însuşi, cui va fi bun? El nu se va bucura de avuţia sa.

⁶Nimeni nu este mai rău decât cel cel ce se chirnogeşte pe sine însuşi şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui.

⁷Chiar când face vre-un bine, îl face din uitare, iar mai pe urmă îşi dă arama pe faţă.

⁸Rău este cel ce pizmueşte cu ochii şi-şi întoarce faţa şi dispreţueşte pe cei ce-l roagă.

⁹Ochiul zgârcitului nu se mulţumeşte cu partea pe care o are şi blestemata de zgârcenie usucă sufletul.

¹⁰Ochiul cel rău şi pizmătareţ se lipseşte de pâine şi se caliceşte chiar la masa sa.

¹¹Fiule, fă-ţi bine ţie însuţi cât vei putea şi adu Domnului prinoase vrednice.

¹²Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi că zapisul morţii nu ţi-a fost destăinuit.

¹³Mai nainte de a muri, fă bine prietenului şi după puterile tale întinde mâna şi dărueşte-i.

¹⁴Nu lăsa nici o zi bună să piară fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.

¹⁵Nu vei lăsa oare altuia roadă necazurilor tale şi trudnica ta agonisită nu va fi împărţită prin sorţi?

¹⁶Dă şi ia şi îmbunează sufletul tău, căci în Şeol nu este de căutat nici o desfătare.

¹⁷Orice făptură se învecheşte ca un veşmânt, căci aceasta este sentinţa cea din veac: cu moarte vei muri!

¹⁸Precum frunzele ce cresc pe copacul plin de frunze, unele se scutură, altele nasc la loc, tot aşa este cu neamurile cărnii şi ale sângelui: unul moare şi altul se naşte.

¹⁹Orice lucru stricăcios se sfârşeşte şi cel ce l-a lucrat se duce cu lucrul său.

²⁰Fericit este bărbatul care se strădueşte după înţelepciune şi care îşi face socotelile cu pătrundere,

²¹Care îndreptează cugetul său spre căile înţelepciunii şi care-şi frământă mintea cu tainele ei,

²²Mergând în urma ei ca o iscoadă şi ispitindu-i potecile.

²³El pândeşte cu ochiul la ferestrele ei şi trage cu urechea la uşile ei;

²⁴El se sălăşlueşte în vecinătatea casei ei şi-şi bate ţăruşii în pereţii ei;

²⁵El îşi întinde cortul lângă ea şi poposeşte la popasul fericirilor;

²⁶El îşi aşează pe fiii săi sub acoperemântul ei şi se adăposteşte sub ramurile ei!

²⁷Şi la umbra ei, ferit va fi de arşiţă şi întru slava ei se va odihni.