Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 16 Bible Online

Sirah 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 16

¹Nu pofti fii mulţi şi netrebnici, nici nu te bucura de fii fără credinţă.

²De se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă sunt fără frică de Dumnezeu.

³Nu te aştepta, de la ei, la viaţă lungă şi nu te bizui pe numărul lor, căci mai bine este unul singur, care face voia Domnului, decât o mie, şi mai bine este să mori fără de copii, decât să ai copii păgâni.

⁴Căci un singur om temător de Dumnezeu va umplea cetatea de locuitori, pe când un neam întreg de nelegiuiţi va pustii-o.

⁵Multe ca acestea a văzut ochiul meu şi mai tari decât acestea a auzit urechea mea.

⁶Împotriva adunării păcătoşilor a izbucnit focul şi împotriva neamului răzvrătit s’a aprins mânia lui Dumnezeu.

⁷El n’a iertat pe uriaşii din vechime care, trufaşi întru puterea lor, s’au depărtat de Domnul;

⁸El n’a cruţat pe cei ce locuiau împreună cu Lot, ci i-a urgisit din pricina nebuneştii lor trufii;

⁹El a fost fără milă cu poporul pierzării, care a fost stârpit întru păcatele lui.

¹⁰Tot aşa a fost cu cei şase sute de mii de piotaşi seceraţi laolaltă pentru inima lor învârtoşată.

¹¹Şi unul dacă este vârtos de ceafă, minune ar fi să rămână nepedepsit, căci de la Domnul vin şi milostivirea şi mânia; puternic este să ierte, dar şi să-şi reverse mânia.

¹²Pe cât este de mare îndurarea sa, tot atât de aspră este şi pedeapsa sa; el judecă pe om după faptele lui.

¹³Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui şi nu va rămânea fără răsplată răbdarea celui bine credincios.

¹⁴Orice faptă milostivă are parte de răsplată şi fiecare om primeşte după faptele sale.

¹⁵Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, ca să nu ţie socoteală de Domnul, spre a vădi puterea sa în tot pământul de sub cer;

¹⁶Mila sa s’a dat pe faţă făpturii întregi; şi lumina sa şi întunericul său le-a împărţit fiilor oamenilor.

¹⁷Să nu zici: «Eu sunt ascuns de la faţa Domnului; căci întru înălţime cine o să-şi aducă aminte de mine? Într’atâta mulţime, voi fi fără pomenire, şi ce este sufletul meu în făptura neţărmurită!»

¹⁸Dă-ţi seama: cerul şi cerul cerului, oceanul şi pământul se cutremură când Domnul le cercetează.

¹⁹Munţii împreună cu temeliile pământului se clatină de frică, la privirea lui!

²⁰Dar la acestea inima omului nu se gândeşte şi cine este cel care ia aminte la căile Domnului!

²¹Precum este zbuciumarea vântului pe care omul nu o vede, tot aşa cele mai multe din lucrurile Domnului sunt ascunse.

²²«Cine ne va vesti faptele dreptăţii sale sau cine va putea să le adaste? Departe este legământul făcut cu părinţii!»

²³Acestea cugetă cel lipsit de pricepere şi omul nerod şi rătăcit se zbate în gânduri nebuneşti.

²⁴Ascultă, fiul meu, şi învaţă înţelepciunea şi cu inima ta ia aminte la cuvintele mele!

²⁵Eu vreau să-ţi arăt o învăţătură bine cântărită şi să-ţi vestesc o ştiinţă numărată bob cu bob.

²⁶După sfatul Domnului, lucrurile lui sunt aşa din început, şi de când le-a făcut a osebit părţile lor.

²⁷El a orânduit întru vecii vecilor lucrările sale şi cuprinsul puterii lor l-a întărit în neam şi în neam; nu ştiu de foame şi nu ştiu de oboseală şi nu contenesc niciodată din lucrul lor.

²⁸Nici una din aceste făpturi ale cerului nu se ciocneşte cu vecina ei şi până în veac nu vor ieşi din ascultarea cuvântului său.

²⁹Şi după toate acestea căutat-a Domnul spre pământ şi l-a umplut cu bunătăţile sale.

³⁰Cu tot felul de fiinţe vii a acoperit faţa pământului şi în pământ ele trebue să se întoarcă.