Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 18 Bible Online

Sirah 18 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 18

¹Cel ce trăieşte în veac a zidit toate, deobşte.

²Dumnezeu singur este fără de păcat.

³El n’a dat înouviinţare nimănui să vestească lucrurile sale, şi cine va putea să urmărească minunile sale?

⁴Cine va putea să măsoare puterea lui măreaţă şi cine va sta să spună îndurările sale?

⁵În minunatele sale săvârşiri, nu este nimic de scăzut şi nu este nimic de adăogat şi ele sunt de nepătruns.

⁶Când omul a sfârşit cu cercetările, este deabia la început, şi când se opreşte, nu ştie încotro să mai apuce.

⁷Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care e partea lui bună şi care este partea lui cea rea?

⁸Numărul zilelor omului este cel mult de o sută de ani.

⁹Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, atât sunt de puţini anii lui, în faţa veşniciei.

¹⁰Pentru aceea, Domnul este îndelung răbdător cu oamenii şi a revărsat peste ei milostivirea sa.

¹¹El a văzut şi a cunoscut că sfârşitul lor este jalnic, pentru aceea a înmulţit îndurările sale.

¹²Mila omului se opreşte la cel ce-i este aproape, dar mila Domnului se întinde peste întreaga făptură.

¹³Mustrând şi certând şi învăţând, el duce înapoi la staul, ca un cioban, turma sa.

¹⁴El milueşte pe cei ce primesc învăţătura şi pe cei ce se sârguesc să urmeze poruncile sale.

¹⁵Fiule, când faci o faptă bună, nu adăoga şi o dojană, şi la darul pe care îl faci nu pune vre-un cuvânt jignitor.

¹⁶După cum bura de ploaie astâmpără arşiţa verii, tot aşa şi cuvântul schimbă preţul darului.

¹⁷Şi dacă cuvântul este mai de preţ decât darul cel de preţ, omul cu mâna darnică să le adune laolaltă.

¹⁸Omul zănatic scoate ochii cu dojanele lui, iar darul celui pizmaş face ochii să lăcrămeze.

¹⁹Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte ca să cazi bolnav, îngrijeşte-te de sănătate-ţi.

²⁰Mai nainte de judecată, cercetează-te pe tine însuţi, şi atunci, în ceasul judecăţii, vei afla îndurare.

²¹Până a nu te îmbolnăvi, posteşte, şi în vremea păcatelor arată frângere de inimă.

²²Nu zăbovi să-ţi împlineşti juruinţă, la timpul potrivit, şi nu aştepta până la moarte, ca să faci ce-ai făgăduit.

²³Mai nainte de a făgădui, pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul său.

²⁴Adu-ţi aminte de mânia din ziua cea din urmă şi de vremea răzbunării, când Domnul îşi va întoarce faţa sa.

²⁵Adu-ţi aminte de timpul foametei în timpul belşugului, gândeşte-te la sărăcie şi la lipsă în zilele de bogăţie.

²⁶De dimineaţă până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea Domnului.

²⁷Omul înţelept îşi ia seama în toate lucrurile şi în zilele de păcat se păzeşte de greşală.

²⁸Orice om priceput învaţă înţelepciunea şi pe cel ce a aflat-o cu cinste îl cinsteşte.

²⁹Cei care au înţelegere pentru cuvintele înţelepte, ei înşişi au ajuns înţelepţi şi răspândesc cu belşug pildele cele mai bune.

³⁰Nu te lăsa purtat de poftele tale şi fereşte-te de dorinţele tale!

³¹Dacă hărăzeşti sufletului tău ceea ce-ţi cere pofta, ea te va face de petrecere pentru duşmanii tăi.

³²Nu te veseli întru prea multe mese bune, căci, dacă va fi să te lipseşti de ele, îţi va fi de două ori mai greu.

³³Nu te sărăci, făcând ospeţe cu bani împrumutaţi, în timp ce tu eşti cu punga goală!