Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 20 Bible Online

Sirah 20 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 20

¹Uneori dojana nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel ce tace se dovedeşte mintos.

²Este mult mai bine să dojeneşti, decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel ce îşi mărturiseşte greşală va fi scutit de necaz.

³Ca un famen care se apropie de o fecioară, aşa este cel ce, orbit de patimă, voieşte să facă judecată.

⁴Unii care tac se dovedesc înţelepţi, iar unii din prea multă vorbărie ajung nesuferiţi.

⁵Unii tac fiindcă n’au ce să răspundă, dar unii tac fiindcă ştiu că e vremea să tacă.

⁶Omul înţelept tace până la timpul potrivit, dar cel îngâmfat şi nerod trece dincolo de ceasul prielnic.

⁷Cine meliţă necontenit cu gura se face urît tuturor şi cel înfumurat aşijderea.

⁸Câteodată, în nenorocire, omul dă de câştig şi câteodată norocul se schimbă în pagubă.

⁹Uneori faci daruri care nu-ţi aduc nici un folos şi alteori câte un dar îţi este răsplătit îndoit.

¹⁰Poate să-ţi vie smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.

¹¹Câte unul cumpără mult cu puţin şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.

¹²Înţeleptul se face plăcut prin cuvintele sale, dar drăgălăşiile unui nerod sunt lepădate.

¹³Darul unui nebun nu-ţi este de nici o ispravă, căci el se aşteaptă la o înşeptită răsplătire.

¹⁴El dă puţin şi-ţi scoate ochii cu ce ţi-a dat, şi face gălăgie cât un pristav. Astăzi dă cu împrumut şi mâine cere înapoi. Un astfel de om te respinge!

¹⁵Nerodul zice: «N’am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu întâmpină nici o recunoştinţă. Cei ce mănâncă pâinea mea au limbă vicleană!»

¹⁶De câte ori şi câtă lume va râde de el!

¹⁷E mai bine să cazi pe caldarâm, decât să cazi din pricina limbii, şi prăbuşirea celor răi vine astfel degrabă.

¹⁸Omul urîcios este ca o poveste trăzvită, pe care o poartă în gură cei neciopliţi.

¹⁹O pildă care vine din gura unui nerod este neprimită, căci el n’o rosteşte la vremea potrivită.

²⁰Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu sunt prigoniţi de remuşcări.

²¹Sunt unii care îşi pierd viaţa dintr’o ruşine neînţeleaptă şi care se jertfesc de hatârul unui prost.

²²Câte unul, tot din ruşine neînţeleaptă, făgădueşte unui prieten marea cu sarea şi şi-l face vrăjmaş pe veresie.

²³Minciuna la om este mânjitură ruşinoasă, dar ea stă pururea în gura celor fără creştere.

²⁴E mai bun un fur, decât un mincinos fără de leac, dar amândoi vor fi moştenitorii pieirii.

²⁵Năravul omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea.

²⁶Cel înţelept în cuvintele lui îşi sporeşte vaza şi omul cuminte stăpâneşte pe cei puternici.

²⁷Cine îşi lucrează ogorul său îşi clădeşte înalt stogul de grâu şi cel ce are trecere la stăpâni poate să-şi acopere greşelile.

²⁸Plocoanele şi darurile orbesc ochii celor înţelepţi şi ca zăbala în gura calului opresc pe loc mustrările drepte.

²⁹Înţelepciunea ascunsă şi comoara îngropată în pământ: ce folos pot ele să aducă?

³⁰Omul care-şi ascunde nerozia este mai bun decât cel ce-şi ascunde înţelepciunea.