Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 22 Bible Online

Sirah 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 22

¹Leneşul este asemenea unei pietre întinate şi toţi flueră întru ocara lui.

²Leneşul este asemenea unui morman de gunoi; cine se apucă să-l ridice scutură mâna.

³Fiul rău crescut este o ruşine pentru tatăl său, iar când este o fiică, ea s’a născut spre paguba părintelui său.

⁴O fecioară înţeleaptă face bogat pe bărbatul ei, dar cea dezmăţată aduce întristare celui ce a născut-o.

⁵Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi este dispreţuită de amândoi.

⁶Un cuvânt spus la timp nepotrivit este ca o muzică în zi de întristare; dar biciul şi bătaia au înţelepciunea lor totdeauna.

⁷Cine învaţă pe prost este ca şi când ar lipi o oală spartă, sau ca şi când ai scula din somn adânc pe unul care doarme.

⁸Când vorbeşti cu un prost, este ca şi când ai vorbi cu un adormit; când ai sfârşit cuvântul tău, el te va întreba: «Ce ai zis?»

⁹Pe cel mort îl plângi, căci îi lipseşte lumina; pe cel prost îl plângi, fiindcă îi lipseşte mintea. Pe mort îl plângi cu duioşie, căci a găsit odihna, dar viaţa celui nătărău e mai rea decât moartea.

¹⁰După un mort eşti în întristare şapte zile, dar cu un prost sau cu un nelegiuit eşti în întristare în toate zilele vieţii lor.

¹¹Cu cel dezmetic nu te întinde la vorbă şi nu sta în tovărăşia celui prost; păzeşte-te de el ca să nu ai necaz şi ca să nu te mânjeşti atingându-te de el. Ocoleşte-l şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui.

¹²Ce este mai greu decât plumbul şi care îi este numele altul decât: nerodul?

¹³Nisipul, bolovanii de sare, drugii de fier, îi duci mai uşor, decât să stai laolaltă cu un om fără minte.

¹⁴Încheietura grinzilor întărite în zidirea casei nu se prăbuşeşte la cutremur; tot astfel cugetul care e întărit prin sfaturi bine cântărite, nu-şi pierde cumpătul în ceasul de primejdie.

¹⁵Inima care se reazimă pe cugetări temeinice este ca o tencuială dată pe un perete neted.

¹⁶Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare, când îl izbeşte vijelia; tot aşa un cuget şovăelnic şi bătut de gânduri nebuneşti nu rămâne dârz în faţa spaimelor.

¹⁷Cel ce împunge ochiul scoate din el lacrimi; cel ce împunge inima răscoleşte simţirea.

¹⁸Cine aruncă cu piatra după păsărele le goneşte; cine ocăreşte pe prieten strică prietenia.

¹⁹Chiar când ai scos sabia împotriva unui prieten, nu te desnădăjdui, căci întoarcerea este cu putinţă.

²⁰Dacă ai deschis gura împotriva prietenului tău, nu te teme, căci puteţi să vă împăcaţi. Afară doar de ocară şi de obrăznicie, de descoperirea tainei şi de bârfirea vicleană, căci de unele ca acestea fuge orice prieten.

²¹Rămâi credincios prietenului tău în sărăcia lui, ca să te bucuri împreună cu el când va da de belşug; rămâi lângă el în vremea de necaz, ca să iei şi tu parte la bogăţia pe care va moşteni-o.

²²Mai înainte de a se aprinde focul, se ridică din cuptor abur şi fum; tot aşa înjurăturile merg înaintea vărsărilor de sânge.

²³Să nu-ţi fie ruşine de prietenul care a căzut în sărăcie şi nu te ascunde din faţa lui,

²⁴Căci dacă i se întâmplă vre-un neajuns din nepăsarea ta, oricine va auzi se va feri de tine.

²⁵O, de-ar pune cineva pază gurii mele şi peste buzele mele pecetie de înţelepciune, ca să nu alunec din pricina ei şi ca să nu mă piardă limba mea!