Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 23 Bible Online

Sirah 23 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 23

¹Doamne, Părinte şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea după cum vrea ea şi nu îngădui să alunec din pricina ei!

²Cine va pune biciul peste gândurile mele şi varga îndreptării peste inima mea, ca să nu cruţe rătăcirile mele şi să nu treacă cu vederea păcatele mele!

³Ca greşalele mele să nu sporească şi să nu se înmulţească alunecările mele şi să cad înaintea protivnicilor mei şi să se bucure de ruşinea mea vrăjmaşul meu.

⁴Doamne, Părinte şi Dumnezeul vieţii mele, îngâmfarea ochilor nu mi-o da mie,

⁵Şi pofta întoarce-o de la mine!

⁶Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprindă şi duhului celui fără de ruşine să nu mă dai.

⁷Copii, ascultaţi învăţătura despre paza gurii, şi cine o păzeşte nu va cădea prins.

⁸Păcătosul se prinde din vorbele sale; ocărîtorul şi trufaşul se poticnesc tot aşa.

⁹Nu-ţi obişnui gura cu jurământul şi Numele Prea Sfânt nu-l pomeni adesea.

¹⁰Căci precum robul care este adesea luat la rost nu scapă fără de vânătăi, tot aşa şi cel ce se jură şi are veşnic în gură numele lui Dumnezeu nu va rămânea slobod de păcat.

¹¹Cine se jură mult păcătueşte mult şi harapnicul nu se va depărta de casa lui. Dacă nu se ţine de jurământ, păcatul rămâne asupra lui şi dacă nu dă nici o luare aminte, păcătueşte îndoit. Iar dacă se jură pe degeaba nu va fi fără vină, căci casa lui se va umplea de nenorociri.

¹²Este uneori vorbire care căşunează moartea; aşa ceva să nu se afle în moştenirea lui Iacob! Căci de la cei bine-credincioşi toate acestea depărta-se-vor şi ei nu se vor tăvăli în păcate.

¹³Nu-ţi deprinde gura cu rostiri dezmăţate, căci întru ele sunt şi cuvinte cu păcat.

¹⁴Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de muma ta, când stai la sfat în mijlocul boierilor, ca nu cumva, uitându-ţi de ei în faţa acelora, să săvârşeşti, din obişnuinţă, vre-o nerozie şi să ajungi să doreşti să nu te fi născut şi sa-ţi blestemi ziua naşterii.

¹⁵Omul care se obişnueşte cu cuvinte de sudalmă nu se mai ciopleşte câte zile va trăi.

¹⁶Două soiuri de oameni îşi sporesc păcatele şi al treilea soi aduce mânia Domnului; patima fierbinte arde ca focul şi nu se stinge până ce nu mistueşte totul, tot aşa omul desfrânat în trupul său şi în carnea sa nu se astâmpără până ce nu-l mistueşte focul. Pentru omul desfrânat orice pâine este dulce şi nu se domoleşte decât odată cu moartea.

¹⁷Precurvarul care părăseşte patul căminului zice în cugetul său: «Cine mă vede? Întuneric este împrejurul meu, pereţii mă ascund şi nimeni nu mă zăreşte: de ce să mă tem? Cel Prea înalt nu va pomeni păcatele mele.»

¹⁸Astfel, el se teme numai de ochii oamenilor şi nu ştie că ochii Domnului sunt de zece mii de ori mai luminoşi decât soarele şi ei văd toate cărările oamenilor şi pătrund în colţurile cele mai ascunse.

¹⁹Toate lucrurile cunoscute au fost de Domnul mai înainte de zidirea lor şi, tot aşa, după ce au fost desăvârşite.

²⁰Precurvarul să fie pedepsit în piaţa cetăţii, căci unde cu gândul nu gândeşte, acolo va fi prins;

²¹La fel şi femeia care-şi lasă bărbatul şi aduce moştenitor pe fiul altuia.

²²Mai întâi: ea a călcat legea Celui Prea înalt, al doilea: ea a greşit faţă de bărbatul ei, şi al treilea: a săvârşit precurvie şi a făcut copii cu bărbat străin.

²³Una ca aceasta să fie adusă înaintea adunării, iar asupra copiilor ei va atârna pedeapsa.

²⁴Copiii ei nu vor prinde rădăcini şi ramurile ei nu vor aduce roade.

²⁵Pomenirea ei va rămânea sub blestem şi ocara ei nu se va şterge niciodată;

²⁶Aşa încât cei ce vor trăi după ea vor cunoaşte că nimic nu este mai bun decât frica Domnului şi nimic nu este mai dulce decât ascultarea de poruncile Domnului. Căci este mare cinste să urmezi pe Domnul şi este viaţă lungă când te lipeşti de el.