Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 24 Bible Online

Sirah 24 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 24

¹Înţelepciunea îşi este laudă sie însăşi şi este preamărită în mijlocul poporului.

²Ea deschide gura sa în adunarea Celui Prea înalt şi se preamăreşte în faţa oştilor lui:

³«Ieşit-am din gura Celui Prea înalt şi ca negura am acoperit pământul.

⁴Întru cele înalte m’am sălăşluit şi tronul meu e deasupra unui stâlp de nouri;

⁵Am străbătut de jur împrejur rotundul cerului şi am călcat adâncurile oceanului.

⁶Pe valurile mării şi în tot pământul şi în tot norodul şi seminţia sunt stăpână.

⁷Dar peste toate acestea căutat-am un loc de odihnă şi am zis: într’a cui moştenire să mă sălăşluesc?

⁸Atunci Făcătorul a-toate mi-a dat poruncă şi cel ce m’a creat a hotărît cortul meu, şi a grăit: «Aşează-te în Iacob şi ia-ţi moştenire în Israil!».

⁹Mai nainte de veac, dintru început, m’a zidit şi până în veac nu voi avea sfârşit.

¹⁰În cortul cel sfânt am slujit înaintea Domnului şi pe urmă în Sion m’am statornicit.

¹¹În cetatea cea iubită aşijderea m’a odihnit şi în Ierusalim este scaunul împărăţiei mele.

¹²Înrădăcinatu-m’am în poporul cel mărit, în partea Domnului, în mijlocul moştenirii sale.

¹³Ca un cedru în Liban m’am înălţat, şi ca un chiparos în munţii Hermonului.

¹⁴Crescut-am ca finicul din Enghedi şi ca dumbrăvile de trandafiri din Ierihon, ca un măslin trainic în câmpie şi m’am ridicat ca un platan la ţărmul apei.

¹⁵Ca scorţişoara şi ca balsamul cu bun miros dat-am mireazmă mea şi ca smirna cea aleasă răspândit-am olmul meu; ca galbanul, ca onixul şi ca stactia şi ca duhul tămâii din cortul descoperirii;

¹⁶Ca un terebint întins-am ramurile mele şi ramurile mele sunt ramurile slavei şi ale harului;

¹⁷Ca o viţă odrăslit-am harul şi florile mele dat-au rod de slavă şi de avuţie.

¹⁸Apropiaţi-vă de mine cei ce mă doriţi şi vă săturaţi de rodurile mele;

¹⁹Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea şi agonisirea mea mai dulce decât fagurele de miere.

²⁰Cei ce mă mănâncă simt mereu foame de mine şi cei ce mă beau m’ar bea necontenit.

²¹Cel ce mă ascultă nu va da de ruşine şi cei ce se ostenesc pentru mine nu vor cădea în păcat.»

²²Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui Prea înalt, legea pe care ne-a poruncit-o Moise, ca să fie moştenirea obştiei lui Iacob.

²³Şi legea aceasta umple pe om de înţelepciune, cum se umplu de apă fluviile Fisonul şi Tigrul, când se coc roadele.

²⁴Legea umple de pricepere cât Eufratul şi cât Iordanul, când vine mare, în zilele secerişului.

²⁵Ea răvarsă învăţătura ca Nilul răvărsat şi ca Ghihonul, la culesul viilor.

²⁶Cel dintâi care a învăţat-o n’a ajuns s’o cunoască desăvârşit, şi la fel cel din urmă n’a dat de hotarele ei,

²⁷Căci cugetul ei este mai coprinzător decât marea şi pătrunderea ei este mai adâncă decât genunea.

²⁸Iar eu am fost ca un şanţ cu apă tras din râu, ca o panglică de apă ce străbate o grădină desfătată,

²⁹Şi am zis: adăpa-voi grădina mea şi voi înneca răzoarele mele, şi iată că şanţul meu s’a făcut fluviu şi fluviul meu a ajuns mare!

³⁰Răspândi-voi, iar şi iar, învăţătura ca răvărsatul zorilor şi voi vădi pildele ei până la capătul lumii.

³¹Şi ca proorocia voi turna învăţătura şi voi lăsa-o moştenire neamurilor din veacurile viitoare.

³²Vedeţi că nu m’am ostenit numai pentru mine, ci pentru toţi cei ce caută înţelepciunea.