Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 33 Bible Online

Sirah 33 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 33

¹Pe temătorul de Dumnezeu nu-l nimiceşte nici o nenorocire, şi chiar dacă intră în ispită Domnul îl scoate iar afară.

²Bărbatul înţelept nu urăşte legea, dar cel ce este făţarnic faţă de ea este ca o corabie în furtună.

³Omul înţelegător îşi pune toată nădejdea în lege, şi legea este pentru el cu totul vrednică de încredere, ca răspunsul Domnului din Urim.

⁴Pregăteşte ceea ce ai de rostit şi vei fi ascultat; adună-ţi învăţătura şi răspunde.

⁵Capul unui nebun este ca o roată de car şi cugetarea lui este ca osia care se învârteşte.

⁶Un prieten batjocoritor este ca un armăsar: el nechează oricine ar încăleca pe el.

⁷Pentru ce o zi este mai slăvită decât alta, o dată ce toată lumina din zilele anului vine de la soare?

⁸Prin înţelepciunea Domnului ele s’au osebit între ele, căci el a statornicit vremurile felurite şi zilele de praznic,

⁹Astfel că, dintre ele, pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit, iar pe altele le-a pus în rândul zilelor obişnuite.

¹⁰La fel, toţi oamenii sunt din ţărână, din pământul din care a fost zidit Adam,

¹¹Dar întru mulţimea înţelepciunii sale, Domnul i-a osebit şi le-a dat să meargă pe căi felurite:

¹²Pe unii i-a binecuvântat şi i-a înălţat, pe unii i-a sfinţit şi i-a apropiat sie-şi; pe alţii i-a blestemat şi i-a smerit şi i-a răsturnat din locurile lor.

¹³Precum lutul stă în mâna olarului, ca să-l frământe după placul său, tot aşa oamenii sunt în mâna Făcătorului lor, ca să le dea lor după cum a hotărît.

¹⁴Faţă în faţă cu răul stă binele, faţă în faţă cu moartea stă viaţa, aşijderea în faţa celui cucernic stă păcătosul.

¹⁵Priveşte, astfel, la toate câte a făcut Cel Prea înalt: ele sunt perechi perechi, una împotriva celeilalte.

¹⁶Cât despre mine, cel venit la urmă, m’am străduit după înţelepciune şi sunt ca unul care adună în vie pe urma culegătorilor, dar cu binecuvântarea Domnului am apucat înaintea tovarăşilor şi ca un adevărat culegător am umplut teascul.

¹⁷Socotiţi că nu m’am ostenit pentru mine singur, ci şi pentru toţi cei ce caută înţelepciune.

¹⁸Ascultaţi-mă, mai mari ai poporului; întâi stătători ai adunării, luaţi aminte!

¹⁹Nici fiului tău, nici femeii tale, nici fratelui tău, nici prietenului tău să nu le dai, cât trăieşti, putere asupra ta. Şi banii tăi să nu-i dai altora, ca nu cumva să-ţi pară rău şi să te rogi pentru ei.

²⁰Cât trăieşti şi câtă vreme este suflare în tine, nu te da rob nimănui,

²¹Căci este mai bine ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile fiilor tăi.

²²În toate lucrurile tale, rămâi tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată.

²³Când va veni sfârşitul zilelor vieţii tale, în ceasul cel din urmă, atunci să-ţi împărţi moştenirea.

²⁴Măgarului îi trebue mâncare, toiag şi povară; robului îi trebue pâine, bătaie şi muncă.

²⁵Pune să muncescă pe robul tău şi vei avea odihnă; dacă însă îi laşi mâinile fără lucru, el va umbla după libertate.

²⁶Jugul şi funia încovoaie grumajii, iar pe robul cel netrebnic caznele şi bătaia.

²⁷Pune-l la muncă, să nu stea trândav, fiindcă trândăvia este dăscăliţa multor răutăţi.

²⁸Dă-i de lucru, după priceperea lui, şi dacă nu ascultă, îngreuiază obezile lui.

²⁹Totuşi nu întrece măsura faţă cu nimeni şi nu lucra nimic fără dreaptă judecată.

³⁰Dacă ai un rob credincios, ţine socoteală de el ca de tine însuţi, fiindcă l-ai agonisit cu sudori de sânge.

³¹Dacă ai un rob credincios, poartă-te cu el frăţeşte, căci îţi este de folos cum îţi eşti tu însuţi.

³²Dacă te porţi neomenos cu el şi porneşte şi fuge, pe ce drum te vei duce să-l cauţi?