Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 37 Bible Online

Sirah 37 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 37

¹Tot prietenul spune: «Şi eu sunt prietenul tău», însă sunt prieteni numai cu numele.

²Nu este întristare puternică să ţie până la moarte, când un soţ sau un prieten se schimbă în duşman?

³O, tu vicleană fire omenească! De ce ai fost tu făcută să umpli faţa lumii cu viclenie!

⁴Cât de rea este fapta prietenului care stă cu tine la masă, iar în timp de restrişte se dovedeşte duşman!

⁵Adevăratul prieten se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut, în faţa protivnicului.

⁶Nu uita pe tovarăş, când e în război, şi nu-l lăsa în primejdie, dându-te în lături, încărcat cu prada ta.

⁷Orice sfetnic ţine la sfatul său, dar sunt şi sfetnici care dau sfaturi cu gândul la treburile lor.

⁸Păzeşte-te de cel ce-ţi dă sfaturi şi află întâi care este nevoia lui – căci el te sfătueşte spre folosul lui – ca să nu arunce mreaja asupra ta,

⁹Şi să-ţi zică: «Eşti pe calea cea bună», dar pe urmă să stea lângă tine, ca să vază ce ţi se va întâmpla.

¹⁰Nu te sfătui cu omul care te priveşte pieziş şi ascunde planurile tale faţă de cei ce te pizmuesc.

¹¹Nu te sfătui cu o femeie în privinţa protivnicei ei, nici cu un fricos despre război, nici cu un neguţător despre schimb, nici cu un cumpărător despre vânzare, nici cu un pizmătareţ despre recunoştinţă, nici cu cel nemilostiv despre milostenie, nici cu cel trândav despre muncă, nici cu sluga tocmită cu anul despre bucatele din anul viitor, nici cu robul leneş despre vre-o lucrare grea: cu unii ca aceştia, nu te sfătui;

¹²Ci stai statornic în preajma omului cucernic, pe care-l ştii că ţine poruncile şi a cărui inimă se potriveşte cu inima ta şi pe care, dacă ar fi să cazi în vre-un necaz, îl va durea inima de tine.

¹³Pe lângă acestea, ascultă ce te povăţueşte cugetul tău, căci nimeni nu-ţi este mai credincios decât tu însuţi,

¹⁴Fiindcă simţul omului îi spune lui ce-i trebueşte, mai bine decât şapte iscoade care stau sus pe turn, puse ca să ia seama;

¹⁵Iar mai presus de toate acestea, roagă-te Celui Prea înalt ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.

¹⁶Începutul oricărui lucru este cuvântul şi înainte de orice faptă este buna chibzuială;

¹⁷Din rădăcinile cugetării inimii, odrăslesc aceste patru lucruri:

¹⁸Binele şi răul, viaţa şi moartea; iar limba este pururea stăpâna lor.

¹⁹Este câte un om iscusit şi învăţătorul multora, dar pentru sine însuşi nu e bun de nimic.

²⁰Este câte un om care face pe înţeleptul, dar este urît pentru cuvintele lui şi ajunge să n’aibă ce mânca,

²¹Fiindcă nu i-a fost lui hărăzit har de la Domnul şi lipsit a fost de toată cinstea.

²²Sunt oameni înţelepţi spre binele lor şi roadele ştiinţei lor se văd după înfăţişarea lor.

²³Omul înţelept dă învăţătură poporului său şi rodul învăţăturii lui rămâne.

²⁴Omul înţelept este de toţi binecuvântat şi toţi câţi îl văd îl fericesc.

²⁵Viaţa omului are zilele numărate, dar zilele lui Israil sunt fără număr.

²⁶Înţeleptul câştigă încrederea poporului şi numele său va trăi în veac.

²⁷Fiule, în viaţa pe care o începi, cercetează-te pe tine însuţi, vezi ce poate să te vatăme şi fereşte-te;

²⁸Fiindcă nu toate lucrurile folosesc orişicui şi nu toate sufletele se mulţumesc cu aceleaşi lucruri.

²⁹Nu fi nesăţios în nici o desfătare şi nu te repezi cu lăcomie asupra bucatelor,

³⁰Fiindcă mâncarea cea multă aduce boala şi nestăpânirea de sine ajunge până la îngreţoşare.

³¹Din pricina lăcomiei, mulţi şi-au pierdut viaţa, dar cel înfrânat îşi prelungeşte zilele.