Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 38 Bible Online

Sirah 38 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 38

¹Cinsteşte pe doftor, mai nainte ca să ai nevoie de el, cu cinstea ce i se cuvine, căci şi pe el l-a făcut Domnul,

²Căci doftorul îşi are isteţimea lui de la Dumnezeu şi de la împărat primeşte daruri.

³Ştiinţa doftorului înalţă fruntea sa şi este admirat printre principi.

⁴Domnul scoate leacurile din pământ şi omul înţelegător nu le dispreţueşte.

⁵Oare nu din lemn s’a îndulcit, odinioară, apa, pentru ca Domnul să-şi vădească puterea sa?

⁶Şi el însuşi a dat oamenilor ştiinţă, ca să se preamărească întru leacurile sale cele minunate.

⁷Cu acestea vindecă doftorul şi ridică durerea, iar spiţerul pregăteşte din ele alifiile sale,

⁸Aşa încât lucrările Domnului să nu contenească şi sănătatea poruncită de el să stăpânească pe faţa pământului.

⁹Fiule, în boala ta nu fii nebăgător de seamă, ci te roagă Domnului şi el te va tămădui.

¹⁰Depărtează păcatul, întinde-ţi mâinile spre faptele drepte şi curăţeşte inima ta de toată călcarea de lege.

¹¹Adu tămâie şi jertfă de pomenire din lamură de făină şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.

¹²Apoi dă rând doftorului, că şi pe el l-a făcut Domnul; şi să nu se depărteze de lângă tine, fiindcă şi el îţi trebueşte,

¹³Că uneori izbânda este în mâinile lui.

¹⁴Ci şi el se roagă Domnului ca să-l ajute în meşteşugul lui şi tămăduire să dea spre însănătoşirea bolnavului.

¹⁵Cel ce păcătueşte faţă de Ziditorul său să cază în mâinile doftorului!

¹⁶Fiule, pentru cel ce a murit varsă lacrimi şi, greu încercat precum eşti, începe tânguirea pentru morţi, şi după cuviinţă ai grijă de trupul lui şi nu trece nimic cu vederea din cele ale îngropăciunii.

¹⁷Amară plângere fă şi fierbinte tânguire şi te jeleşte, după vrednicia celui răposat, o zi ori două, ca să goneşti clevetirea, şi apoi mângâie-te de întristare,

¹⁸Că din întristare vine moarte şi întristarea inimii încovoaie puterea.

¹⁹Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la blestem.

²⁰Nu lăsa întristării sufletul tău, ci goneşte-o, aducându-ţi aminte de ziua cea din urmă.

²¹Şi nu uita că nu este întoarcere; lui, celui răposat, nu-i foloseşti cu nimic, iar pe tine te păgubeşti.

²²«Cugetă la rostul meu, căci la fel este şi al tău! Eu, ieri, şi tu, astăzi!»

²³Cel plecat se odihneşte; odihnească-se şi pomenirea lui. Duhul lui s’a despărţit de el, mângâie-te şi tu.

²⁴Înţelepciunea cărturarului se dobândeşte cu zăbavă şi cine n’are treburi pământeşti poate să ajungă înţelept întru ale legii.

²⁵Cum poate să ajungă înţelept cel ce ţine coarnele plugului şi se făleşte cu boldul de îmboldit, cel ce mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi toată vorba lui este numai de viţei?

²⁶Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi toată grija lui este la nutreţul vacilor.

²⁷La fel este cu orice dulgher şi cu orice zidar, care muncesc necontenit zi şi noapte; la fel este cu cel ce sapă săpături de peceţi şi se strădueşte cu răbdare să împletească scrijiliturile, şi-şi pune toată inima să scoată izvodul întocmai şi nu dă geană în geană până nu-şi desăvârşeşte lucrul său.

²⁸Tot aşa este fierarul care stă lângă nicovală şi se uită la fierul nelucrat; dogoarea focului îl face lac de sudoare şi el îndură zăpuşala cuptorului; pocnetele ciocanului îi asurzesc urechile, dar ochii lui stau aţintiţi la scula pe care trebue s’o scoată din ciocan. Gândul lui este cum să-şi facă lucrul mai bun şi strădania lui e să-i dea o desăvârşită frumuseţe.

²⁹Tot aşa este şi olarul care şade la meseria lui şi învârteşte roata cu picioarele şi este pururea îngrijit de lucrul său şi, în munca sa, numără iar şi iar oalele poruncite.

³⁰Mâinile lui sunt crăpate din pricina lutului şi mai înainte de bătrâneţe el este gârbov şi frânt de şale; toată grija lui este smălţuitul şi toată luarea lui aminte este potrivita ardere a cuptorului.

³¹Toţi aceştia se bizuesc în mâinile lor şi fiecare este priceput în meseria lui.

³²Fără de ei nu se zideşte nici o cetate şi oriunde se aciuează, ei nu mor de foame.

³³Însă în adunarea poporului nimeni nu întreabă de părerea lor şi în sfat n’au nici o întâietate; în scaunul judecătorului nu au ce căuta, iar întru ale legii şi ale dreptăţii nu au nici o pricepere.

³⁴Ei nu se îndeletnicesc cu treburile învăţăturii şi ale dreptului şi cu pildele înţelepţilor n’au nici o legătură. Totuşi ei sunt cei ce întăresc alcătuirea tovărăşiei omeneşti şi înclinarea lor este către muncă şi către meşteşug.