Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 41 Bible Online

Sirah 41 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 41

¹O, moarte, cât de amară este amintirea ta pentru cel ce trăieşte în pace, întru averea sa, pentru cel lipsit de griji şi cu noroc în toate şi care este încă destul de zdravăn ca să se bucure de desfătările mesei!

²Dar, o, moarte, cât de plăcută este sentinţa ta pentru cel sărac şi istovit de putere şi gârbovit de bătrâneţe şi copleşit de griji şi care nu mai nădăjdueşte în nimic şi a pierdut răbdarea!

³Nu te teme de sentinţa morţii; adu-ţi aminte că strămoşii tăi şi după tine urmaşii tăi stau sub puterea ei.

⁴Este hotărîrea Domnului pentru întreaga făptură, şi atunci cum să te răzvrăteşti tu împotriva voinţei Celui Prea înalt? Fie o mie, fie o sută, fie zece ani, în Şeol nu se mai socoteşte lungimea vieţii.

⁵Neam urît sunt feciorii celor păcătoşi, ca unii care petrec în locaşurile necredincioşilor.

⁶Moştenirea fiilor păcătoşilor sc năimeşte şi ocara va stărui pururea deasupra neamului lor.

⁷Pe tatăl nelegiuit feciorii îl hulesc, fiindcă ei sunt de ocară din pricina lui.

⁸Vai vouă, oameni necredincioşi, care aţi lepădat legea Dumnezeului Celui Prea înalt!

⁹Căci dacă vă înmulţiţi, nenorocirea vă mănâncă; dacă faceţi copii, durerea are parte de ei; dacă vă prăbuşiţi, toată lumea se bucură de căderea voastră; dacă muriţi, blestemul vă înghite!

¹⁰Toate câte sunt din pământ se întorc în pământ, tot aşa şi necredincioşii, din blestem dau în prăpăd.

¹¹Omul este deşertăciune, când e vorba de trupul lui, însă numele celui cucernic nu se şterge.

¹²Ai grijă de numele tău, căci el va dăinui mai mult decât o mie de comori de mare preţ.

¹³Bunătăţile vieţii ţin numai puţine zile, pe când faima unui nume ţine zile nenumărate.

¹⁴Copiii mei, păziţi întru pace învăţătura mea: înţelepciunea nedată pe faţă şi comoara ascunsă în pământ, de ce folos sunt amândouă?

¹⁵Mai bun este omul care ascunde nerozia sa, decât omul care îşi ascunde înţelepciunea.

¹⁶Ascultaţi, copii, învăţătura asupra simţimântului de ruşine şi simţiţi ruşinea, după pravila mea, căci nu orice ruşinare este la locul ei şi nu este bine să te ruşinezi de fitece.

¹⁷Să te ruşinezi de desfrânare, înaintea tatălui şi a mamei, şi să te ruşinezi de minciună înaintea Domnitorului şi a ocârmuitorului;

¹⁸Să te ruşinezi de fapta rea înaintea judecătorului şi a dregătorului, şi de călcarea legii înaintea adunării poporului;

¹⁹De călcarea prieteniei înaintea tovarăşului şi a prietenului, şi de furtişag înaintea oamenilor cu care trăieşti.

²⁰Să-ţi fie ruşine să strici legământul ori jurământul, să întinzi cotul, la masă, în pieptul altora, să opreşti darul făgăduit;

²¹Să respingi cererea unui prieten, să jăcmăneşti pe altul de partea ce i se cuvine sau să nu vrei să-i dai ce eşti dator;

²²Să nu răspunzi cu închinăciune celui ce ţi se închină, să te uiţi la o femeie desfrânată, sau să-ţi opreşti ochii asupra unei femei măritate;

²³Să-ţi fie ruşine să te laşi în prietenie cu slujnica ta şi să te împărtăşeşti de patul ei;

²⁴Să-ţi fie ruşine să ocărăşti pe prieten şi, după ce i-ai dăruit ceva, să-i scoţi ochii cu darul tău;

²⁵Să-ţi fie ruşine să mai spui şi altora ceea ce ţi s’a spus în taină şi să dezvălueşti ceea ce se cădea să rămână ascuns.

²⁶Astfel, tu vei şti care este ruşinea cea adevărată şi vei afla har înaintea oricărui om.