Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 43 Bible Online

Sirah 43 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 43

¹Străvezia tărie a cerului este frumuseţea locaşurilor de sus şi strălucirea lui: măreaţă privelişte!

²Când se arată soarele, el revarsă lumină şi căldură; minunată este această făptură a Celui Prea înalt!

³Cu văpaia lui de la amiază el usucă pământul; cine poate să stea împotrivă arşiţei lui?

⁴Cuptorul de topit, îl aprinde meşterul faur, suflând în foc cu foalele, dar soarele încinde munţii de trei ori mai mult; el aprinde pâcle de foc şi, raze împrăştiind, orbeşte ochii.

⁵Mare este Domnul, ziditorul soarelui, şi el, la porunca Domnului, străbate de zor cărarea-i hotărîtă.

⁶Aşijderea şi luna se arată totdeauna la ceasul ei, ca să însemneze împărţirile vremii şi ca semn fără de moarte.

⁷Ea este crainicul sărbătorilor; discul ei scade, noapte cu noapte, după ce s’a arătat întreg.

⁸Lună după lună, ea se premeneşte, şi cât de minunată este în schimbările ei! Ea străluceşte pe bolta cerului ca un steag de aur, în tabăra oştirilor înălţimii.

⁹Frumuseţea tăriei este colbăria stelelor, podoabă scăpărătoare în înaltul cer al Domnului!

¹⁰După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor şi nu obosesc în străjile lor.

¹¹Priveşte curcubeul şi binecuvîntează pe făcătorul lui, căci e negrăit de mândru în măreţia lui de colori!

¹²El coprinde tot cerul cu arcul său slăvit şi mâna Celui Prea înalt l-a întins, întru atotputerea sa.

¹³Atotputernicia Domnului frânge fulgerele de bolta cerului şi răspândeşte săgeţile de foc ale hotărîrilor sale.

¹⁴Pentru aceasta el şi-a zidit vistierie unde le păstrează şi norii săi zboară ca păsările.

¹⁵Cu puterea-i nemăsurată el închiagă norii şi fărâmiţează pietrele grindinii.

¹⁶Glasul tunetului său cutremură pământul şi, când el se arată, munţii încep să se clatine.

¹⁷După voinţa lui, se porneşte vântul din miază-zi şi furtunile din miază-noapte şi vijelia pustiitoare. El scutură omătul, ca un stol de păsări care se lasă pe pământ; ca nişte lăcuste care poposesc, aşa este pogorîrea zăpezii.

¹⁸Dalba ei strălucire aiureşte ochii şi cugetul se minunează de fulguirea ei.

¹⁹El presară bruma pe pământ, ca sarea, şi îngheţul o face ca vârfuri de bold.

²⁰Când sloboade vântul de la miazănoapte, apa prinde ghiaţă şi peste orice iezer se întinde o pojghiţă şi apele se îmbracă în za de ghiaţă.

²¹Domnul mistueşte munţii şi arde păşunile şi cu arşiţă pârjoleşte colţul ierbii.

²²Dar leacul acestui prăpăd este grabnica înnourare şi roua care se iveşte, aducând răcoare după zăduf.

²³Prin a sa socotinţă, el a liniştit frământarea oceanului şi a sădit în el ostroave.

²⁴Cei ce călătoresc pe mare vorbesc de întinderea-i nemăsurată; şi noi ascultăm, în uimire, istorisirile lor.

²⁵În mări sunt făpturi de necrezut şi minunate, felurimi de jivine şi dihănii năzdrăvane.

²⁶Pentru Domnul, îngerii împlinesc lucrul lor şi după porunca sa sunt lucrătorii voinţei sale.

²⁷Am putea să spunem încă multe, fără să dăm de căpătâi, dar toate cuvintele laolaltă sunt unul singur: tot şi toate el este!

²⁸Să-l preamărim, – cum vom izbuti? Că el este mai mare decât toate lucrurile sale.

²⁹Înfricoşat este Domnul şi necuprins de mare şi minunată este puterea sa!

³⁰Înălţaţi pe Domnul întru laude, cât puteţi de sus, dar el rămâne deapururi şi mai sus! Cu puteri premenite slăviţi-l foarte şi nu vă obosiţi, dar de ajuns nu-l puteţi ajunge!

³¹Cine l-a văzut, ca să poată să ni-l zugrăvească şi cine poate să-l preamărească după cuviinţă?

³²Sunt multe lucruri şi mai minunate şi mai neînţelese decât acestea, căci prea puţine am văzut din lucrările sale.

³³Toate le-a făcut Domnul şi celor cuvioşi le-a dat înţelepciune.