Read Biblia Regele Carol II, 1939 Sirah 50 Bible Online

Sirah 50 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Sirah 50

¹Cel mai mare între fraţii săi şi mândria poporului său a fost arhiereul Simon, fiul lui Onia, care, în timpul său, a premenit casa Domnului şi în zilele căruia templul s’a întărit ca o cetate,

²Căci în zilele lui s’au ridicat zidurile, turnurile de la colţuri şi zidul din jurul altarului;

³În zilele lui s’a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;

⁴El a pus la adăpost poporul din partea prădăciunilor şi a întărit cetatea împotriva năvălirilor duşmane.

⁵Cât de măreţ era el, când ieşea din sfântul locaş şi pornea în şuvoiul poporului!

⁶Era ca luceafărul de dimineaţă printre nori şi ca luna plină în zilele de praznic;

⁷Era ca soarele când străluceşte deasupra templului Celui Prea înalt şi ca arcul curcubeului când începe să se arate între nori;

⁸Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului lângă pâraie, ca faldurii de verdeaţă ai Libanului în timpul verii,

⁹Şi ca norii de tămâie în jurai cădelniţelor, şi ca potirul de aur, lucrat de mână de meşter şi bătut cu tot felul de pietre scumpe;

¹⁰Era ca un măslin plin de rod şi ca un chiparos care atinge norii cu creştetul.

¹¹Când se înveşmânta în sfintele odăjdii şi se împodobea cu toată podoaba, când se suia el la sfântul jertfelnic, se umplea de lumină curtea dimprejur;

¹²Iar când primea părţile jertfelor din mâinile preoţilor şi stătea în picioare lângă focul de pe altar, în jurul lui stătea cununa fiilor săi, ca nişte cedri tineri în pajiştile Libanului, sau ca nişte sălcii care fac rotocol în jurul unei fântâni;

¹³Şi toţi fiii lui Aaron erau în odăjdii şi jertfele Domnului hărăzite focului erau în mâinile lor, în faţa obştiei întregului Israil.

¹⁴Şi după ce sfârşea toată slujba din faţa altarului, ca să pecetluiască aducerea făcută Prea Înaltului Stăpân,

¹⁵El întindea către cupă mâna sa şi aducea prinos din sângele strugurelui, vărsându-l la temelia jertfelnicului, ca miros de bună mireazmă Celui Prea înalt, împăratul împăraţilor.

¹⁶Atunci fiii lui Aaron suflau în trâmbiţele lor lucrate măestrit şi, suflând, ridicau răsunet mare, ca să aducă aminte Celui Prea înalt de poporul ce stătea de faţă.

¹⁷Atunci tot poporul laolaltă se grăbea şi cădea cu faţa la pământ ca să se închine Domnului său, Atotţiitorul, Dumnezeului Celui Prea înalt.

¹⁸Şi cântăreţii porneau să cânte psalmii lor şi în largul sfânt locaş răsuna dulce viersul lor.

¹⁹Şi tot poporul tresaltă în rugăciunea către Cel Milostiv, până ce slujba Domnului se încheia şi tot ce se cuvenea fusese adus.

²⁰Atunci arhiereul se pogora şi ridica mâinile sale peste toată obştia lui Israil, ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele lui şi, rostind numele Domnului, să se preamărească el însuşi.

²¹Şi poporul cădea iarăşi la pământ ca să primească binecuvântarea Celui Prea înalt.

²²Iar acum binecuvântaţi pe Dumnezeul a toate, care săvârşeşte lucruri mari pretutindenea, care ridică pe om din pântecele mamei şi ne dărueşte nouă toate, după mare mila sa.

²³Dăruiască-ne nouă bucuria inimii şi trimită, în zilele noastre, pacea în Israil, ca în zilele de odinioară!

²⁴Statornicească mila sa cu Simon şi păstreze pentru el legământul lui Fineas, ca nici el, nici nimeni din urmaşii lui să nu fie retezat, cât vor ţinea zilele cerului!

²⁵Două neamuri a urît sufletul meu, căci al treilea nu este neam.

²⁶Neamul sălăşluit în muntele Seir şi Filistenii şi neamul nelegiuit care locueşte în Sihem.

²⁷Învăţătură înţeleaptă şi pricepută scris-am în cartea aceasta, eu, Iisus, fiul lui Sirah, din Ierusalim, ca unul care a lăsat să se reverse înţelepciunea inimii sale.

²⁸Fericit este bărbatul care va umbla după aceste sfaturi şi le va pune la inimă; el va ajunge înţelept,

²⁹Căci dacă se ţine de ele, va fi puternic întru toate, de vreme ce frica de Dumnezeu este viaţă.