Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 26 Bible Online

Isaia 26 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 26

¹În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în ţara lui Iuda: «Avem o cetate întărită! Domnul ne stă într’ajutor, ca nişte ziduri şi ca nişte întărituri.»

²Deschideţi porţile, să intre un neam drept, care păzeşte credincioşia!

³Celor cu nădejde neclintită, tu le dai mântuirea ta, pacea ta, când şi-au pus în tine toată nădejdea.

⁴Nădăjduiţi în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stâncă în veac.

⁵El a smerit pe cei ce stăteau la adăpost în castele, cetatea cea mândră el a doborît-o, a smerit-o până la pământ şi a culcat-o în pulbere.

⁶Ea este călcată în picioare: picioarele oropsiţilor, paşii obijduiţilor!

⁷Calea celui drept este dreaptă; tu netezeşti cărarea pe care umblă cel fără prihană.

⁸Pe calea învăţăturilor tale, Doamne, noi te aşteptăm. Numele tău şi pomenirea ta sunt dorirea sufletului nostru.

⁹Sufletul meu te doreşte în ceas de noapte; duhul meu năzueşte spre tine dimineaţa. Când îndreptările tale vor fi pe pământ, cei ce locuesc lumea învăţa-vor ce este dreptatea.

¹⁰Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este dreptatea şi în pământul celor sfinţi el săvârşeşte strâmbătatea şi nu vede deloc înălţimea Domnului.

¹¹Doamne, mâna ta este ridicată, dar ei nu o văd! Vedere-ar râvna ta pentru poporul tău şi s’ar face de ocară! Focul sortit vrăjmaşilor tăi să-i mănânce!

¹²Doamne, dă-ne nouă pacea ta, fiindcă tot ceea ce ni se întâmplă, tu ni le-ai făcut!

¹³Doamne Dumnezeul nostru, avut-am peste noi şi alţi stăpâni, afară de tine, dar noi numai pe tine te vom lăuda şi vom pomeni numai numele tău!

¹⁴Morţii nu vor fi iarăşi vii şi umbrele nu vor învia; de aceea tu i-ai pedepsit şi i-ai nimicit şi ai şters până şi numele lor.

¹⁵Înmulţit-ai poporul, Doamne, înmulţit-ai poporul şi te-ai preamărit pe tine şi ai lărgit hotarele ţării!

¹⁶Doamne, pe tine te-am căutat în vreme de restrişte, către tine am strigat în scârba noastră, când a venit peste noi pedeapsa ta.

¹⁷Ca femeia însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşe şi strigă în durerea ei, aşa am fost, Doamne, cu toţii în faţa ta!

¹⁸Ca împovăraţi de facere am fost şi în dureri ne-am zvârcolit, dar am născut vânt! Mântuire ţării n’am adus şi locuitori pe lume nu s’au născut!

¹⁹Dar morţii tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia. Deşteptaţi-vă, tresăltaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua ta este rouă de lumină şi pământul va naşte din nou pe cei adormiţi.

²⁰Sus, poporul meu! Intră în cămările tale şi închide uşa după tine! Ascunde-te o clipă, până când va trece mânia!

²¹Căci iată Domnul va ieşi din locaşul său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va da pe faţă sângele pe care l-a supt şi pe ucişii lui nu-i va mai tăinui.