Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 30 Bible Online

Isaia 30 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 30

¹«Vai de feciorii răzvrătiţi», – zice Domnul, – «de cei ce plănuesc fără de mine, şi fac legăminte care nu sunt în duhul meu, şi grămădesc păcate peste păcate!

²Ei iau calea Egiptului, fără să mă întrebe pe mine, şi se duc să caute ajutor la Faraon şi la umbra Egiptului să se adăpostească.

³Pentru aceasta sprijinul lui Faraon va fi pentru voi ruşine, şi râs adăpostul la umbra Egiptului.

⁴Cu toate că voevozii lui au ajuns la Ţoan şi până la Hanes trimişii lui,

⁵Toţi laolaltă nedumeriţi vor fi de acest norod fără folos, de nici un ajutor, de nici o trebuinţă, ci dimpotrivă de ocară şi de râs.

⁶Proorocie despre fiara cea mare de la miază-zi. Printr’o ţară de prăpăd şi de jale, cu lei şi cu leoaice, cu năpârci şi cu şerpi zburători, ei duc pe măgari avuţiile lor şi pe cămile comorile lor, la un popor care nu le foloseşte la nimic.

⁷Ajutorul Egiptului este deşertăciune, este nimica toată, pentru aceea îl numesc: «Balaurul cel amorţit».

⁸«Acum du-te, scrie acestea pe o tăbliţă şi trece-le într’o carte, ca să fie mărturie veşnieă pentru vremea de mai târziu,

⁹Căci ei sunt popor de răzvrătiţi, neam mincinos, care uu voiesc s’audă de legea Domnului!

¹⁰Care zic proorocilor: «Nu mai vedeţi nimic!» şi văzătorilor: «Nu ne mai proorociţi adevărul, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, şi vedeţi pentru noi amăgitoare vedenii!

¹¹Daţi-vă laoparte din calea cea dreaptă, abateţi-vă din drum şi luaţi din faţa noastră pe Sfântul lui Israil!»

¹²Pentru aceasta, aşa zice Sfântul lui Israil: «Fiindcă voi aţi dispreţuit cuvântul acesta şi aţi nădăjduit în strâmbătate şi în neadevăr şi aţi nădăjduit numai în ele,

¹³Pentru aceasta păcatul vostru va fi ca spărtura într’un zid înalt, care dintr’o dată şi pe neaşteptate se prăbuşeşte;

¹⁴Ca un vas de lut care atât este de spart şi de zdrobit fără milă, încât între cioburile lui nu se află nici măcar unul cu care să iei foc din vatră sau să aduci un strop de apă de la cişmea.»

¹⁵Căci aşa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israil: «Dacă vă veţi pocăi şi vă veţi astâmpăra, vă veţi mântui; căci întru linişte şi în bună nădejde stă vârtutea voastră». Dar voi n’aţi vrut să ascultaţi,

¹⁶Ci aţi zis: «Nu! Noi vom fugi călări pe cai!» De aceea trebue să fugiţi! Şi iarăşi aţi zis: «Vom călări pe cai iuţi ca vântul!» De aceea vor goni după voi, de zor, prigonitorii voştri!

¹⁷O mie vor fugi de ameninţarea unuia singur, şi când vă vor ameninţa cinci mii, toţi veţi rupe-o de fugă până când veţi rămânea ca o prăjină pe vârful muntelui şi ca un steag pe vârf de deal.

¹⁸Dar tocmai de aceea Domnul aşteaptă să se milostivească spre voi, de aceea el se va ridica să vă arate îndurarea sa. Căci Domnul este Dumnezeu al dreptăţii: fericiţi sunt cei care nă-dăjduesc într’însul!

¹⁹Popor din Sion, care locueşti în Ierusalim, nu plânge! El se va milostivi la glasul strigătului tău şi te va auzi degrabă!

²⁰Şi Domnul îţi va da ţie pâinea necazului şi apa nevoii, iar cei ce te povăţuesc nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vedea-vor pe dascălii tăi,

²¹Şi urechile tale vor auzi aceste cuvinte la spatele tău: «Iată calea, apucaţi pe ea!», fie că o ia la dreapta, fie că o ia la stânga.

²²Atunci, argintul care îmbracă idolii îl veţi găsi spurcat şi aurul care împodobeşte chipurile turnate îl veţi arunca drept necurat şi veţi zice: «Afară de aici!»

²³Şi atunci el îţi va da ploaie pentru sămănătura ta pe care vei sămăna-o pe pământ şi pâinea pe care o va rodi ţarina va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua aceea pe pajişti întinse.

²⁴Şi boii şi măgarii care lucrează pământul mânca-vor nutreţ dat cu sare, trecut prin vânturătoare şi prin ciur.

²⁵Atunci pe orice munte înalt şi pe orice deal mare vor curge râuleţe şi pâraie de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea.

²⁶Şi luna va străluci ca soarele, iar soarele străluci-va de şapte ori mai mult decât lumina a şapte zile, în ziua când Domnul va lega rănile poporului său şi va tămădui zdreliturile lui.

²⁷Iată mărirea Domnului care vine de departe, mânia sa e foc şi nor greu de fum: buzele sale sunt pline de urgie şi limba sa e foc mistuitor!

²⁸Suflarea lui ca un şivoi năvalnic care ajunge până la gât; el vine să cearnă popoarele în sita pieririi şi să pună în fălcile lor frâul rătăcirii!

²⁹Voi veţi cânta atunci ca în noaptea prăznuirii unui praznic, şi cu bucurie mare vă veţi bucura, ca unul care purcede cu cântec de flaut să urce în muntele Domnului, la stânca lui Israil.

³⁰Şi Domnul va slobozi glasul său cel puternic şi va prăvăli braţul său, cu furie năprasnică, cu izbucnire de foc mistuitor, cu potop de ploaie cu grindină.

³¹Astfel, la glasul Domnului, Asiria va tremura, în vreme ce Domnul o va pedepsi cu toiagul.

³²Şi de fiecare dată când Domnul o va lovi cu toiagul mustrării, tipsiile şi harfele vor izbucni în cântece! Şi necontenit Domnul o va lovi cu braţu-i avântat.

³³Un cuptor de multă vreme este înfierbântat, hotărît pentru Moloch; vatra lui de foc e mare şi largă; jăratic şi lemne sunt din belşug. Suflarea Domnului, ca o vijelie de flăcări, îl va aprinde.