Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 33 Bible Online

Isaia 33 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 33

¹Vai ţie, pustiitorule care n’ai fost pustiit, prădătorule care n’ai fost încă prădat! Când vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit, când vei sfârşi de prădat, prădat vei fi şi tu.

²Doamne, milueşte-ne, căci întru tine nădăjduim, fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi mântuirea noastră în timp de strâmtorare!

³La glasul tunetului tău, neamurile fug; când tu te scoli, popoarele se risipesc.

⁴Iară prada voastră va fi zvântată cum zvântează lăcustele şi peste ea vor năvăli cum năvălesc cărăbuşii.

⁵Măreţ este Domnul! El sălăşlueşte în ceruri; el umple Sionul cu judecată şi cu dreptate.

⁶Atunci veni-vor peste tine zile statornice, belşug de bună pace, de înţelepciune şi de cunoştinţă, şi frica de Dumnezeu fi-va comoara ta.

⁷Iată că locuitorii lui Ariel strigă pe uliţe, crainicii păcii plâng cu amar.

⁸Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale, fiindcă el a stricat legământul, dispreţueşte martorii şi nu mai ţine seamă de nimeni.

⁹Ţara e jalnică şi veştedă; Libanul tânjeşte şi se ofileşte. Şaron ul ajuns-a uscat ca un pustiu; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunzişul.

¹⁰«Acum mă voi scula», – zice Domnul, – acum mă voi proslăvi, acum mă voi înălţa!

¹¹Zămislit-aţi fân şi aţi născut paie, şi însăşi suflarea voastră este foc care vă va mistui.

¹²Popoarele arde-vor ca în cuptoare de var, ca spinii tăiaţi care se mistue în foc!

¹³Voi cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape, cunoaşteţi atotputernicia mea!»

¹⁴Păcătoşii vor tremura atunci în Sion şi pe cei fără de lege fiorul îi va cuprinde: «Care din noi poate să îndure focul nimicitor? Care din noi poate să stea lângă jarul cel nestins?»

¹⁵Numai omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dispreţueşte câştigul cel nedrept, cel ce-şi fereşte mâinile ca să nu primească mită şi care-şi astupă urechile când aude de fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi, ca să nu mai vadă răul,

¹⁶Acela va locui pe creste muntoase, şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine va avea la îndemână şi apa nu-i va lipsi.

¹⁷Ochii tăi vor privi pe împărat, în toată frumuseţea lui, şi o ţară larg întinsă vor vedea;

¹⁸Inima ta îşi va aduce aminte de aceste vremuri de groază: «Unde este logofătul, unde este vistiernicul, unde este cel ce preţăluia odoarele scumpe?»

¹⁹Acest popor obraznic nu-l vei mai vedea, acest neam cu grai încâlcit, pe care nu poţi să-l înţelegi, care bolboroseşte o limbă de nepătruns;

²⁰În schimb, vei vedea Sionul, cetatea praznicelor noastre; ochii tăi vor privi Ierusalimul, loc tihnit, cort bine statornicit, ai cărui ţăruşi nu se mai pot scoate şi ale cărui frânghii nu se mai pot rumpe.

²¹Ci Domnul este între noi, aici, cu toată măreţia sa, ca şi cum noi am sta în loc înconjurat cu fluvii largi ca Nilul, pe care nu trece nici un caic cu vâsle, pe care nu se avântă nici o corabie crăiască.

²²Domnul este judecătorul nostru, Domnul este căpetenia noastră, Domnul este împăratul nostru, el ne va mântui!

²³Frânghiile tale s’au slăbit şi ele nu mai sprijină catargul, nici nu ţin neclintit steagul. Atunci se va împărţi o mare pradă şi şchiopii vor avea parte de jaf.

²⁴Nimeni dintre locuitori Sionului nu va mai zice: «Sunt bolnav!» Şi poporului care-l locueşte ierta-i-se-vor păcatele.