Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 37 Bible Online

Isaia 37 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 37

¹Şi când a auzit regele Iezechia cuvintele acestea, şi-a rupt veşmintele, s’a îmbrăcat cu sac şi a intrat în templul Domnului.

²Şi a trimes pe Eliachim, cel de peste palatul său, şi pe Şebna secretarul şi pe cei mai bătrâni preoţi îmbrăcaţi în sac, la proorocul Isaia, fiul lui Amos,

³Şi au zis către el: «Aşa grăieşte Iezechia: Ziua aceasta este zi de strâmtorare, de pedeapsă şi de oropsire, căci pruncii sunt gata să iasă din pântecele maicii lor, dar putere de născut nu mai au.

⁴Poate că Domnul Dumnezeul tău auzi-va cuvintele lui Rabşache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, ca să facă de ocară pe Dumnezeul cel viu şi poate că îl va pedepsi pentru cuvintele pe care Domnul Dumnezeul tău le-a auzit; iar tu înalţă rugăciuni pentru rămăşiţa care se mai află!»

⁵Şi au intrat dregătorii regelui Iezechia la proorocul Isaia,

⁶Şi le-a zis Isaia: «Iată ce să răspundeţi stăpânului vostru: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: «Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor împăratului Asiriei.

⁷Iată, voi pune în el această însuflare că, primind o veste, se va întoarce în ţara lui şi acolo îl voi prăvăli în ascuţişul săbiei.»

⁸Şi s’a întors Rabşache şi a găsit pe împăratul Asiriei: prins cu împresurarea Libnei; căci aflase că a plecat din Lachiş.

⁹Atunci împăratul Asiriei a primit vestea că Tirhaca, împăratul Etiopiei, pornise împotriva lui; şi iarăşi a trimis soli către Iezechia cu această solie:

¹⁰«Aşa să ziceţi lui Iezechia, regele Iudei: Să nu te înşele Dumnezeul tău, în care nădăjdueşti, şi să crezi că nu va da Ierusalimul în mâna împăratului Asiriei.

¹¹Iată, tu însuţi ai auzit ceea ce au, făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor şi cum le-au nimicit. Şi atunci cum vei putea să scapi tu singur?

¹²Oare dumnezeii lor au mântuit popoarele pe care le-au nimicit părinţii mei: Gozanul, Haranul, Reţeful, pe fiii lui Eden din Telasar?

¹³Unde este regele Hamatului, regele Arpadului, regele cetăţii Sefarvaim, al Henei şi al Ivei?»

¹⁴Atunci Iezechia luă scrisoarea din mâna trimişilor şi o citi. Apoi el intră în templul Domnului şi o întinse desfăcută înaintea Domnului.

¹⁵Şi s’a rugat Iezechia către Domnul, şi a zis:

¹⁶«Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israil, care stai pe heruvimi, numai tu singur eşti Dumnezeu al tuturor împăraţilor de pe pământ! Tu ai făcut cerul şi pământul!

¹⁷Pleacă, Doamne, urechea ta şi deschide, Doamne, ochii tăi şi vezi şi ia aminte la cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis ca să facă de batjocură pe Dumnezeul cel viu.

¹⁸Cu adevărat, Doamne, împăraţii Asiriei au nimicit toate neamurile şi ţările lor;

¹⁹Şi pe dumnezeii lor i-au ars în foc, dar ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti: lemn şi piatră; pentru aceea ei i-au nimicit.

²⁰Ci acum, Doamne Dumnezeul nostru, mântueşte-ne din mâna lui, ca să ştie toate împărăţiile pământului că tu singur eşti Dumnezeu!»

²¹Şi a trimis Isaia, fiul lui Amos, către Iezechia să-i spună: «Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israil, căruia te-ai rugat în pricina cu Sanherib, împăratul Asiriei:

²²Iată hotărîrea pe care a rostit-o împotriva lui: «Te dispreţueşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului; în dosul tău clatină din cap fiica Ierusalimului!

²³Pe cine ai ocărit şi ai hulit şi împotriva cui ai ridicat glasul tău şi ai semeţit ochii tăi? împotriva Sfântului lui Israil!

²⁴Prin slujitorii tăi hulit-ai pe Domnul şi ai zis:«Cu care multe urca-voi pe vârfurile munţilor, pe cele mai falnice piscuri ale Libanului! Tăia-voi cedrii cei falnici şi fruntea chiparoşilor şi voi ajunge pe cele mai înalte culmi şi în cel mai nepătruns desiş de codru,

²⁵Căci eu sunt cel ce am săpat fântâni şi am băut apă şi am zvântat sub paşii mei toate canalele Egiptului!»

²⁶Oare tu nu înţelegi că din vremi străvechi am pregătit aceasta, din veac de veac le-am hotârit şi acum le aduc la îndeplinire? Că tu, adică, era să pustieşti şi în ruină să prefaci cetăţile cele întărite;

²⁷Iar cei ce locuiau în ele, istoviţi de orice putere, să rămână spăimântaţi şi aiuriţi şi să fie ca iarba câmpului, ca pajiştea cea verde, ca iarba de pe acoperişuri şi ca un lan de grâu ars de soare mai nainte de a da în spic.

²⁸Ştiu când te scoli şi când te culci, toate faptele tale îmi sunt cunoscute.

²⁹Întărâtarea ta împotriva mea, trufia ta ajuns-au până la urechile mele. Pune-voi inelul meu în nasul tău şi frâul meu în gura ta şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit!

³⁰Iar pentru tine, Iezechia, acesta va fi semnul: anul acesta să mâncaţi din otava ce creşte pe ogoare, anul cel de-al doilea din ceea ce creşte de la sine, iar în al treilea an sămănaţi, seceraţi, sădiţi vii şi mâncaţi din rodurile lor.

³¹Şi rămăşiţa care va scăpa din neamul lui Iuda îşi va înfige rădăcini în jos şi va face rod în sus.

³²Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă şi din muntele Sionului cei scăpaţi cu viaţă. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.

³³Pentru aceasta, aşa zice Domnul către împăratul Asiriei: Nu va intra în această cetate şi nu va arunca nici o săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut şi nu va înconjura-o cu valuri de pământ.

³⁴Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta», – zice Domnul.

³⁵«Apăra-voi cetatea aceasta şi o voi mântui pentru mine şi pentru David sluga mea!»

³⁶Şi a pornit îngerul Domnului şi a bătut oastea Asiriei: o sută optzeci şi cinci de mii de ostaşi; iar dimineaţa la sculare, toţi erau morţi, polog.

³⁷Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, a ridicat tabăra şi a plecat şi s’a oprit la Ninive.

³⁸Şi pe când el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, feciorii săi, l-au ucis cu sabia şi ei au fugit în ţinutul Ararat. Iar Asar-hadon, fiul lui, a domnit după el.