Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 41 Bible Online

Isaia 41 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 41

¹«Tăceţi înaintea mea, voi ţărmuri şi ostroave, şi noroadele să-şi primenească puterile! Să se apropie şi să grăiască; apoi împreună să intrăm la judecată!

²Cine a ridicat din Răsărit pe acela pe care biruinţa îl întâmpină pas cu pas? Cine i-a dat în stăpânire popoare şi i-a supus împăraţi? Cu sabia lui îi face zob, şi cu arcul îi risipeşte ca paiele mărunte.

³El îi urmăreşte, neatins, nevătămat, şi trece pe căi pe unde picioarele lui n’au mai mers.

⁴Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Acela care dintru început a chemat neamurile la viaţă: Eu, Domnul, cel care sunt întâiul şi la cei din urmă tot acelaşi!»

⁵Ostroavele îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului se cutremură, se apropie şi vin încoace.

⁶Fiecare se îndeamnă unul pe altul şi-şi zic: «Curaj!»

⁷Turnătorul îmbărbătează pe giuvaergiu şi cel ce bate aurul cu ciocanul pe cel ce bate pe nicovală, zicând: «Îmbinarea este bună». Şi îl întăreşte cu cuie, ca să nu se răstoarne.

⁸«Dar tu, Israile, sluga mea, Iacobe, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul meu,

⁹Pe tine te-am smuls din cele mai depărtate margini ale lumii şi te-am chemat din cele mai de departe colţuri, şi ţi-am zis: «Tu eşti robul meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat;

¹⁰Nu te teme, căci eu voi fi cu tine, nu privi cu spaimă, căci cu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi voi da putere şi te voi ocroti, şi dreapta mea cea tare te va sprijini!

¹¹Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce se încruntă la luptă împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşii tăi!

¹²Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor voi să se lupte cu tine.

¹³Căci eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi voi întări dreapta ta şi îţi voi zice: «Nu te teme, căci eu sunt ajutorul tău!»

¹⁴Nu-ţi fie frică, vierme al lui Iacob, viermişor al lui Israil, căci eu voi fi ajutorul tău», – zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israil.

¹⁵«Iată voi face din tine grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Grăpa-vei peste munţi şi-i vei preface în pulbere şi văile în pleavă măruntă.

¹⁶Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi. Iar tu te vei bucura întru Domnul şi întru Sfântul lui Israil te vei preamări!

¹⁷Cei săraci şi obijduiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este uscată de sete. Eu, Domnul lor, îi voi auzi; cu, Dumnezeul lui Israil, nu-i voi părăsi!

¹⁸Pe dealuri pleşuve voi slobozi râuri, şi izvoare în mijlocul văilor voi trimite; pustiul îl voi preface în iaz şi pământul uscat în şirag de fântâni.

¹⁹Sădi-voi în pustie cedri, salcâmi, mirţi şi măslini, şi în locuri neumblate chiparoşi, ulmi şi molifţi, laolaltă;

²⁰Ca să vadă şi să se încredinţeze şi să cerceteze şi să priceapă cu toţii, că mâna Domnului a făcut aceasta şi că Sfântul lui Israil le-a zidit!»

²¹«Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră», – zice Domnul, – «apropiaţi-vă cu dovezile voastre», – zice împăratul lui Iacob.

²²«Să se apropie şi să ne spună ceea ce va fi! Dar mai întâi, ce-a fost mai înainte şi cum a fost, aceasta să ne spuneţi, ca să cercetăm cu deamăruntul şi apoi să iscodim şi viitorul pe care-l proorociţi şi vom vedea ce este.

²³Vestiţi cele ce vor fi în vremea cea de apoi, ca să ne încredinţăm că sunteţi dumnezei! Haidem! Bine sau rău: faceţi ca să vă privim şi să ne minunăm de voi!

²⁴Dar iată că lucrarea voastră este nimic şi nimic sunteţi şi voi, şi vrednic de urgie este cel ce vă alege!

²⁵De la miază-noapte am stârnit pe un om şi vine; l-am chemat pe nume din laturea de răsărit. El calcă pe principi, ca tina, în picioare, cum frământă olarul pământul bun de oale.»

²⁶Cine ni l-a proorocit şi cine ni l-a făcut cunoscut mai dinainte ca să putem să zicem: «A avut dreptate!» Dar nimeni nu l-a vestit, nimeni n’a grăit, nici n’a auzit vreodată cuvintele voastre.

²⁷Cel dintâi eu am zis Sionului: «Iată-i, iată-i!», şi Ierusalimului am adus veste nouă.

²⁸Dar privesc şi nu este nimeni; printre ei nu se află nici un profet. Eu îi întreb: «De unde vine el?» Dar ei nu răspund nimic!

²⁹Drept aceea toţi sunt nimic, lucrările lor deşertăciune, idolii lor sunt vânare de vânt!