Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 44 Bible Online

Isaia 44 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 44

¹«Şi acum ascultă, Iacobe, sluga mea, şi Israile, pe care te-am ales!

²Aşa zice Domnul, făcătorul şi ziditorul tău din pântecele maicii tale, şi ocrotitorul tău: Nu te teme, sluga mea Iacob şi tu Israile, pe care te-am ales.

³Caci eu voi vărsa apă peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinutul cel uscat. Vărsa-voi din Duhul meu peste odrasla ta şi binecuvântarea mea peste mlădiţele tale.

⁴Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca pajiştile dealungul apelor curgătoare.

⁵Unul va zice: Eu sunt al Domnului! Altul se va numi cu numele lui Iacob. Unul va scrie cu mâna lui: Sunt al Domnului, şi-şi va da numele de Israil!»

⁶Aşa zice Domnul împăratul lui Israil şi Mântuitorul său, Domnul Savaot: «Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă, şi nu este alt Dumnezeu afară de mine!

⁷Cine este ca mine? Acela să vină încoace şi să strige şi s’o dea pe faţă şi să se măsoare cu mine! Cine a vestit dintru începutul începutului cele viitoare? Şi cele ce stau să se întâmple cine poate să ni le prevestească?

⁸Nu vă temeţi, nici vă spăimântaţi! N’am arătat eu odinioară şi n’am prevestit, când v’am luat pe voi de martori? Este oare un Dumnezeu afară de mine? Nu mai este nici o stâncă de adăpost, nici una!

⁹Toţi făuritorii de idoli nu sunt nimic şi la nimic nu slujesc toate scumpele lor întruchipări. Şi chiar ei sunt martori; dar nu văd nimic şi nu înţeleg nimic, din ruşinea lor.

¹⁰Cine face un dumnezeu şi toarnă un idol, care nu sunt buni de nimic?

¹¹Iată, toţi cinstitorii lor vor ajunge de ocară, fiindcă făuritorii nu sunt decât oameni! Să se adune toţi şi să se apropie! Vor tremura laolaltă şi vor fi în grea ruşine!»

¹²Fierarul taie fierul cu dalta şi-l lucrează la focul cărbunilor; potriveşte idolul cu lovituri de ciocan şi-i dă un chip cu puterea braţului. Şi este flămând şi este sleit de putere, şi rabdă de sete şi oboseşte.

¹³Dulgherul întinde dreptarul, însemnează cu plumbul, netezeşte cu rindeaua şi măsoară cu compasul. El face lucrul lui după asemănarea omului, după frumuseţea pământească, iar idolul va fi aşezat într’o casă.

¹⁴El şi-a tăiat un cedru, şi-a luat un gorun sau un stejar, şi-a ales ce i-a plăcut dintre copacii pădurii. Tot el a sădit aceşti copaci, şi ploaia i-a udat şi i-a crescut.

¹⁵Omul se slujeşte de ei ca să-şi aprindă focul şi-i ia să se încălzească. El îi arde ca să-şi coacă pâinea. Ba face mai mult! Face şi un dumnezeu şi se închină la el; face un idol pe care îl cinsteşte!

¹⁶El a ars jumătate de lemn; pe jăratec el a fript carnea pe care o mănâncă şi se satură. Se mai încălzeşte şi zice: «Mi-e cald! Simt dogoarea lui!»

¹⁷Şi cu lemnul care a mai rămas, el face un dumnezeu, un idol pe care îl cinsteşte şi căruia i se închină şi căruia se roagă zicând: «Mântueşte-mă, căci tu eşti Dumnezeul meu!»

¹⁸Ei nu-şi dau seama şi nici nu pricep! Ochii lor sunt închişi şi nu pot să vadă, şi inima lor e împietrită şi nu poate să înţeleagă.

¹⁹Nici unul nu-şi face socoteală în inima sa, nici unul nu are atâta minte şi înţelepciune încât să-şi zică: «Am pus jumătate dc lemn pe foc şi am copt pâine pe jeratec, am fript carne şi am mâncat-o, iar cu jumătatea care a mai rămas să mă apuc să fac un idol urîcios şi să mă închin la un trunchiu de copac?»

²⁰El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la rătăcire. El nu-şi mântueşte sufletul său şi nu zice: «Oare nu strâng eu o minciună în mâna mea cea dreaptă?»

²¹Adu-ţi aminte despre aceasta, Iacobe şi tu Israile, căci tu eşti sluga mea! Te-am făcut să-mi fii mie slugă, Israile, eu nu te voi uita!

²²Risipit-am păcatele tale ca un nor şi fărădelegile tale ca o negură. Întoarce-te către mine cu pocăinţă, căci eu te voi mântui!»

²³Strigaţi de bucurie, voi ceruri, căci Domnul a făcut aceasta; răsunaţi, adâncuri ale pământului; munţilor, săltaţi dc bucurie, voi toţi copacii pădurii, cântaţi, căci a răscumpărat Domnul pe Iacob şi în Israil şi-a dezvăluit slava sa!

²⁴Aşa grăieşte Domnul, Mântuitorul tău şi cel care te-a zidit din sânul maicii tale: «Eu sunt Domnul care a făcut lumea; singur am întins cerurile, eu am întărit pământul, şi cine mi-a fost de ajutor?

²⁵Eu zădărnicesc prevestirile vracilor mincinoşi şi pe ghicitori îi scot nerozi, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie.

²⁶Eu sunt Domnul care întăresc cuvântul slujitorilor mei şi împlinesc sfatul trimişilor mei. Eu am zis Ierusalimului: «Va fi locuit» şi cetăţilor lui Iuda: «Zidite vor fi!» Şi eu le voi ridica din dărâmături!

²⁷Şi adâncului mării i-am zis: «Usucă-te! Căci îţi voi lăsa fluviile fără apă.»

²⁸Şi am zis despre Cirus: «El este păstorul meu, căci el va împlini toată voia mea şi el va porunci Ierusalimului: «Clădeşte-te la loc» şi templului: «Întemeiază-te din nou!»