Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 49 Bible Online

Isaia 49 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 49

¹Ascultaţi la mine, ostroavelor, luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul m’a chemat de la naşterea mea, din pântecele maicii mele mi-a spus pe nume.

²Făcut-a din gura mea sabie ascuţită; ascunsu-m’a în umbra mâinii sale. Făcut-a din mine săgeată ascuţită şi în tolba sa m’a aşezat deoparte,

³Şi mi-a zis: «Tu eşti sluga mea, Israil, întru care eu mă voi proslăvi!»

⁴Dar eu cugetam: «În deşert m’am trudit, şi în zadar şi pentru nimic mi-am prăpădit puterea mea; căci, într’adevăr, partea cuvenită mie este la Domnul şi răsplata mea la Dumnezeul meu!»

⁵Şi acum Domnul cel care din pântecele maicii mele m’a urzit ca să-i slujesc lui şi să întorc pe Iacob către el şi să strâng la un loc pe Israil – căci aşa am fost eu cinstit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu fost-a puterea mea –

⁶Mi-a zis: «Este puţin lucru să fii sluga mea, ca să aduci la loc seminţiile lui Iacob şi să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israil; de aceea te voi face lumina popoarelor, ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului!»

⁷Aşa grăieşte Răscumpărătorul şi Sfântul lui Israil către cel dispreţuit; către urîciunea neamurilor şi sluga tiranilor: «Împăraţi vor vedea şi se vor ridica, voevozi se vor închina, pentru Domnul cel credincios şi pentru Sfântul lui Israil, cel care te-a ales!»

⁸Aşa grăieşte Domnul: «În vremea milostivirii te voi asculta şi în vremea mântuirii te voi ocroti. Făcutu-te-am şi te-am hotărît Legământ al poporului, ca să pui rânduiala în ţară şi să dai fiecăruia moştenirile nimicite;

⁹Ca să zici celor robiţi: «Ieşiţi!», şi celor care sunt la întuneric: «Veniţi la lumină!» Ca să pască dealungul tuturor drumurilor şi toate culmile pleşuve să fie păşunea lor;

¹⁰Să nu le fie nici foame, nici sete; soarele şi vântul cel arzător să nu-i atingă, fiindcă cel care se va milostivi de ei va fi călăuza lor care îi va îndrepta spre izvoare de apă.

¹¹Voi preface toţi munţii în drumuri şi căile mele vor fi bine rânduite.

¹²Iată că unii vin din ţinuturi depărtate, de la miază-noapte, de la apus, iar alţii din ţara Siniţilor.

¹³Tresăltaţi, ceruri, de bucurie şi tu, pământule, veseleşte-te, bucură-te! Munţilor, chiuiţi de veselie, fiindcă Domnul a mângâiat pe poporul său şi de obijduiţii săi s’a milostivit.

¹⁴Sionul zicea: «Domnul m’a părăsit şi Stăpânul meu m’a uitat!»

¹⁵Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul sânului ei nu are milă? Chiar când ea îl va uita, eu pe tine nu te voi uita!

¹⁶Iată, te-am însemnat în palmele mele; zidurile tale sunt deapururi înaintea ochilor mei!

¹⁷Copiii tăi aleargă grabnic către tine, pe când cei ce te-au dărâmat şi pustiit fug departe de tine.

¹⁸Ridică ochii tăi de jur-împrejur şi vezi: toţi se adună, toţi vin la tine. Viu sunt eu, zice Domnul! Tu te vei îmbrăca întru ei ca într’un veşmânt de podoabă şi ca o mireasă te vei încinge cu ei!

¹⁹Căci locurile tale părăginite şi dărâmăturile tale şi toată ţara ta pustie fi-vor prea înguste pentru locuitorii tăi, iar toţi pustiitorii tăi vor fi departe.

²⁰Ba încă vor grăi la urechile tale copiii tăi, ai celei ce nu mai aveai copiii: «Ţinutul este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc să stau şi eu!»

²¹Atunci tu vei cugeta în inima ta: «Cine mi i-a născut pe aceştia? Pierdusem copiii mei şi eram stearpă, dusă în robie şi izgonită; dar pe aceştia cine i-a crescut? Iată că rămăsesem singură! Dar aceştia de unde vin?»

²²Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată, voi ridica mâna mea către neamuri şi către noroade voi înălţa steagul meu. Ele vor aduce pe feciorii tăi în sân şi pe fiicele tale pe umeri le vor purta.

²³Împăraţii vor fi epitropii tăi şi principesele doicile tale. Cu feţele la pământ ţie se vor închina şi vor linge pulberea de pe picioarele tale. Atunci tu vei şti că eu sunt Domnul, care nu face de ocară pe cei ce nădăjduesc în el!»

²⁴Oare poţi celui viteaz să-i iei prada, sau celui puternic să-i smulgi din mână pe cei robiţi?

²⁵«Da!» zice Domnul. «Chiar robii celui viteaz i se vor lua, şi prada celui puternic zmulsă îi va fi, căci eu mă voi război cu protivnicii tăi şi pe fiii tăi eu îi voi libera!

²⁶Şi pe asupritorii tăi îi voi sili carnea să şi-o mănânce şi de chiar sângele lor să se îmbete ca de vin. Atunci toată făptura va şti că eu sunt Domnul Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Viteazul lui Iacob!»