Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 57 Bible Online

Isaia 57 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 57

¹Dreptul piere şi nimeni nu-şi bate capul, se năruesc oamenii credincioşi şi nimănui nu-i pasă. Din pricina răutăţii pierit-a totdeauna cel drept.

²El intră în pace. Cel ce a umblat pururea pe calea dreaptă se odihneşte în patul său!

³Dar voi, feciori de vrăjitoare, apropiaţi-vă. sămânţă desfrânată şi precurvară!

⁴De cine vă bateţi joc, la cine vă strâmbaţi şi scoateţi limba?Voi sunteţi copiii nelegiuirii şi urmaşii minciunii!

⁵Voi vă pângăriţi idolilor pe sub toţi stejarii şi copacii înverziţi şi jertfiţi pe fii în zăvoaiele râurilor şi în crăpăturile stâncilor!

⁶Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorţul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare şi prinoase! Pot eu să fiu mulţumit cu acestea?

⁷Pe munţii înalţi, stăpânitori, îţi aşezi patul tău şi acolo te urci să aduci jertfa ta!

⁸După uşă şi la ţâţânile ei ai pus odorul tău idolesc; şi, lepădându-te de mine, tu desfaci patul tău, te urci şi îl mai lărgeşti, hotărăşti preţul vinderii tale şi te laşi dezmierdărilor lor şi priveşti goliciunea lor.

⁹Apoi alergi după Melec cu untdelemn şi cu mirezme multe; şi trimiţi solii tăi departe, şi te tot apleci până în Şeol.

¹⁰De multele tale drumuri, ai ostenit, dar nu zici: «Nu-mi mai trebue!» Tu găseşti însă puteri nouă; pentru aceasta tu nu te dai bătut!

¹¹De cine îţi era frică, de cine te temeai, ca să te lepezi de mine, să nu-ţi mai aduci aminte şi nici să nu-ţi mai pese? Aşa este! Fiindcă n’am deschis gura şi mi-am acoperit faţa mea, tu nu te-ai temut de mine!

¹²Ci eu voi da pe faţă dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic.

¹³Tu vei striga, dar mulţimea idolilor tăi nu te va izbăvi. Pe toţi îi va duce vântul, o suflare îi va face nevăzuţi! Însă cel care îşi pune nădejdea în mine va moşteni pământul şi muntele meu cel sfânt va stăpâni.

¹⁴Atunci Domnul va porunci: «Faceţi loc, faceţi loc, destupaţi drumul, daţi laoparte orice piedică din calea norodului meu.»

¹⁵Căci aşa zice Dumnezeul Cel Prea înalt, care împărăteşte veşnic şi al cărui nume este Sfântul: «În loc înalt şi întru sfinţenie sălăşluesc şi întru cei smeriţi şi frânţi, ca să înviorez duhul celor dosădiţi şi să îmbărbătez pe cei cu inima zdrobită.

¹⁶Căci nu vreau să stau în ceartă pururea şi să ţin mânia în veşnicie; altfel orice duh şi sufletele pe care le-am creat vor cădea înaintea mea, fără simţire.

¹⁷Din pricina poftei lui nelegiuite, m’am întărâtat o clipă şi întru mânia mea, ascunzând faţa mea, l-am lovit. Iar el, răzvrătit, a mers pe calea inimii sale!

¹⁸Ci eu am văzut căile sale şi totuşi îl voi vindeca, şi îi voi hărăzi odihnă şi mângâiere îi voi dărui,

¹⁹Lui şi celor care erau cu el în mare jale, dăruind buzelor lor cântări de mulţumită. «Pace, pace celor de aproape şi celor de departe». – zice Domnul, – «şi eu îl voi tămădui!»

²⁰«Dar cei fără de lege sunt ca marea chinuită de furtună, care nu se poate linişti, şi valurile ei scormonesc din adânc noroi şi mâl.

²¹«Cei fără de lege n’au tihnă», – zice Domnul.