Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 59 Bible Online

Isaia 59 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 59

¹Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă, ca să nu poată să mântuiască, şi urechea lui nu e prea grea la auz, ca să nu audă.

²Dar fărădelegile voastre s’au făcut zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre au fost de vină că el şi-a ascuns faţa lui de voi, ca să nu vă mai audă.

³Căci mâinile voastre sunt mânjite de sânge şi degetele voastre de fărădelegi; buzele voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi limba voastră vorbe viclene.

⁴Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu judecă, ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte şi vorbesc lucruri fără rost; zămislesc silnicia şi nasc păcatul.

⁵Clocesc ouă de şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar când se sparg singure, ies din ele năpârci.

⁶Din ţesătura lor de viclenii veşminte nu se fac şi cu lucrul făcut de mâna lor nu e nădejde de acoperit, căci lucrul lor este lucru blestemat, iar în mâinile lor sunt numai fapte silnice.

⁷Picioarele lor aleargă de zor spre fărădelegi, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt cugete viclene, în calea lor zac pustiirea şi prăpădul.

⁸Nu cunosc drumul păcii şi pe urmele lor nu-i nici o dreptate, cărările lor şi le-au întortochiat spre folosul lor, şi ori cine apucă pe ele nu mai cunoaşte pacea.

⁹Pentru aceasta, judecata stă departe de noi şi dreptatea nu ajunge până la noi. Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; raza zilei, dar umblăm în beznă.

¹⁰Umblăm de-a bâjbâitul, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi orbecăim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca în amurg; deşi sănătoşi, suntem totuşi ca nişte morţi.

¹¹Mormăim toţi ca urşii, guruim ca porumbiţa, aşteptăm dreapta hotărîre, dar nu este; aşteptăm mântuirea, dar ea este departe de noi.

¹²Căci răzvrătirile noastre s’au înmulţit înaintea ta şi fărădelegile mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre le ştim prea bine şi vinovăţiile noastre sunt de faţă în cugetul nostru:

¹³Necredinţa şi lepădarea de Domnul întoarcerea de la slujirea lui Dumnezeu, vorbirea deşartă şi răzvrătită, născocirea şi cugetarea de lucruri mincinoase.

¹⁴Iar omenia este dată în lături şi dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în piaţă şi fapta cinstită nu se mai dovedeşte.

¹⁵Omenia a pierit şi cel ce nu umblă în calea răutăţii este prădat de ceilalţi. Şi văzând Dumnezeu, s’a întărâtat foarte că nu mai este dreptate.

¹⁶A văzut că nu mai este nimeni de partea dreptăţii şi cuprins a fost de mirare că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul lui i-a fost ajutor şi dreptatea sa l-a sprijinit.

¹⁷Pus-a dreptatea platoşă şi coiful mântuirii pe capul său; îmbrăcatu-s’a în veşminte de răzbunare şi în râvna sa înfăşuratu-s’a ca într’o mantie.

¹⁸După faptă şi răsplată: urgie împotriva răzvrătiţilor, răzbunare împotriva duşmanilor, şi ţărmurilor şi ostroavelor plata cuvenită.

¹⁹Cei de la apus se vor teme de numele Domnului şi cei de la răsărit de slava lui; căci va veni ca un fluviu strâns între maluri, pe care-l zoreşte Duhul Domnului.

²⁰«Pentru Sion el veni-va ca un mântuitor, pentru cei din Iacob care se vor căi de păcatele lor», – zice Domnul.

²¹«Iată, acesta este legământul meu cu ei, zice Domnul: Duhul meu care odihneşte peste tine, şi cuvintele mele pe care le-am pus în gura ta să nu se depărteze din gura ta nici din gura urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor urmaşilor tăi», – zice Domnul, – «de acum şi până în veac!»