Read Biblia Regele Carol II, 1939 Isaia 63 Bible Online

Isaia 63 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Isaia 63

¹Cine este cel ce vine din Edom, în veşminte stacojii, din Bosra? Măreţ este în îmbrăcămintea lui şi se ridică mândru plin de puterea lui! «Eu sunt acela al cărui cuvânt este: dreptatea şi puternic este să mântuiască!»

²Pentru ce îmbrăcămintea ta este stacojie şi veşmântul tău este roşu ca al unuia care calcă strugurii?

³«Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu mine; şi am călcat întru mânia mea, i-am strivit întru întărâtarea mea şi sângele lor a ţâşnit pe veşmântul meu şi mi-am pătat toate straiele mele.

⁴Căci o zi de răzbunare era sortită în inima mea şi anul răscumpărării sosise.

⁵Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea, dar nu era nici un sprijin! Atunci braţul meu m’a ajutat şi urgia mea a fost sprijinul meu.

⁶În urgia mea am călcat în picioare noroade şi le-am zdrobit în furia mea, şi sângele lor l-am împrăştiat pe pământ.»

⁷Milostivirile Domnului lăudându-le, le voi pomeni, faptele cele slăvite ale Celui Veşnic, aşa precum le-a săvârşit pentru noi Domnul, cel plin de bunătăţi cu casa lui Israil; pomeni-voi cele ce a făptuit pentru noi, după îndurările sale şi după mulţimea milelor sale.

⁸Şi a zis: «Cu adevărat ei sunt poporul meu, fii care nu vor fi necredincioşi!»

⁹Şi el le-a fost mântuitor în toate strâmtorările lor. Şi n’a fost nici sol şi nici înger, ci faţa lui i-a mântuit. Întru iubirea lui şi întru îndurarea lui, el i-a răscumpărat, i-a sprijinit şi i-a călăuzit în toată vremea de demult.

¹⁰Dar ei s’au răzvrătit şi au turburat Duhul lui cel sfânt. Atunci el li s’a făcut duşman şi s’a războit împotriva lor.

¹¹Ci ei îşi aduseră aminte de vremile străvechi, de sluga sa Moise: Unde este cel ce a scos din mare pe păstorul turmei sale? Unde este cel ce a pus, în mijlocul lor, Duhul său cel sfânt?

¹²Cel care cu braţul său slăvit a călăuzit dreapta lui Moise, cel ce a despicat apele înaintea lor, făcându-şi un nume veşnic?

¹³Cel ce i-a purtat prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustie, şi ei nu s’au poticnit?

¹⁴Ca vitele care coboară în vale largă, astfel Duhul Domnului îi ducea la odihnă, astfel călăuzit-ai pe poporul tău, ca să-ţi faci nume prea slăvit.

¹⁵Priveşte din ceruri şi vezi din palatul tău cel sfânt şi strălucit: unde este râvna şi puterea ta? Unde este zbuciumul inimii tale şi îndurarea ta?

¹⁶Au contenit pentru mine! Dar tu eşti părintele nostru! Avraam nu ne ştie, Israil nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru; Mântuitorul nostru, din cărunta străvechime este numele tău!

¹⁷Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim din căile tale şi ne-ai împietrit inimile noastre ca să nu ne mai temem de tine? Întoarce-te! De mila robilor tăi, de mila seminţiilor care sunt moştenirea ta!

¹⁸Pentru ce au pângărit cei nelegiuiţi templul tău şi duşmanii noştri au călcat în picioare altarul tău?

¹⁹Am ajuns ca un popor peste care tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai este numit cu numele tău. O, dacă ai sfâşia cerurile şi te-ai pogorî, munţii s’ar zgudui înaintea ta!