Read Biblia Regele Carol II, 1939 Leviticul 10 Bible Online

Leviticul 10 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Leviticul 10

¹Şi fiii lui Aaron, Nadab şi Abiu şi-au luat fiecare căţuia sa, au pus foc şi tămâie într’însele şi au adus înaintea Domnului foc străin, lucru pe care Domnul nu-l poruncise lor.

²Atunci a ieşit foc dinaintea Domnului şi i-a mistuit şi au murit acolo în faţa Domnului.

³Ci Moise a zis lui Aaron: «Aceasta este ceea ce a zis Domnul, când a rostit: «Întru cei ce se apropie de mine arăta-voi sfinţenia mea şi în faţa poporului întreg arăta-voi mărirea mea!» Iar Aaron n’a zis nici un cuvânt.

⁴După aceea, Moise a chemat pe Misail şi pe Elţafan, fiii lui Uziel, moşul lui Aaron, şi le-a poruncit: «Apropiaţi-vă, duceţi pe fraţii voştri din faţa sfântului locaş, afară din tabără!»

⁵Iar ei s’au apropiat şi i-au scos, aşa îmbrăcaţi în stihare cum erau, afară din tabără, după porunca lui Moise.

⁶Şi Moise a grăit atunci lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar, feciorii care îi rămăseseră lui Aaron: «Nu vă smulgeţi părul din cap şi nu sfâşiaţi veşmintele voastre, ca să nu muriţi şi ca Domnul să nu se întărâte împotriva obştiei întregi. Însă fraţii voştri, toată casa lui Israil, pot să plângă acest prăpăd, pe care l-a adus focul Domnului.

⁷Ci voi să nu ieşiţi din uşa cortului descoperirii, ca să nu vă lovească moartea, fiindcă aveţi pe voi mirul ungerii Domnului!» Iar ei au făcut îutocmai după cuvântul lui Moise.

⁸Atunci Domnul a vorbit cu Aaron şi a rostit:

⁹«Vin şi băutură ameţitoare să nu beţi, nici tu, nici fiii tăi, când intraţi în cortul descoperirii, ca să nu muriţi şi aceasta să vă fie pravilă veşnică, în neam de neamul vostru,

¹⁰Ca să puteţi face osebire între cele sfinte şi cele lumeşti, şi între cele necurate şi cele curate,

¹¹Şi ca să daţi învăţătură fiilor lui Israil, despre toate legile pe care le-a grăit Domnul vouă, prin mijlocirea lui Moise!»

¹²După acestea, vorbit-a Moise lui Aaron şi lui Eleazar şi lui Itamar, fiii care îi rămăseseră: «Luaţi prinosul de pâine rămas din jertfele arse Domnului şi mâncaţi-l nedospit, lângă jertfelnic, căci este lucru prea sfânt.

¹³Dar mâncaţi-l în loc sfânt, că aceasta este partea cuvenită ţie şi fiilor tăi din jertfele arse Domnului, căci aşa mi s’a poruncit.

¹⁴Iar pieptul legănat şi şoldul înălţat să le mâncaţi la loc curat, tu şi fiii tai şi fiicele tale, căci acestea-ţi sunt hărăzite ţie, parte din jertfele de pace ale fiilor lui Israil.

¹⁵Acest şold înălţat şi acest piept legănat, trebue să le aducă împreuna cu grăsimile jertfelor arse, ca să fie legănate, ca dar legănat, înaintea Domnului; şi aceasta să fie, pentru tine şi pentru fiii tăi cu tine, poruncă veşnică, după cum a poruncit Domnul!»

¹⁶Şi când Moise a întrebat de ţapul adus jertfă pentru păcat, iată că îl arsese; atunci Moise s’a mâniat pe Eleazar şi pe Itamar, fiii care îi rămăseseră lui Aaron, şi a rostit:

¹⁷«Pentru ce n’aţi mâncat jertfa pentru păcat în loc sfânt? Căci este lucru prea sfânt şi vi s’a dat vouă ca să ridicaţi păcatul obştiei şi să-l ispăşiţi înaintea Domnului.

¹⁸Întrucât sângele jertfei n’a fost adus înlăuntrul sfântului locaş, voi trebuia s’o mâncaţi negreşit, în loc sfânt, aşa cum v’am orânduit!»

¹⁹Aaron însă i-a răspuns lui Moise: «Iată, astăzi ei şi-au adus jertfa lor pentru păcat şi arderile lor de tot, înaintea Domnului şi mi s’au întâmplat unele ca acestea! Şi dacă aş fi mâncat astăzi jertfa pentru păcat, ar fi fost oare lucru plăcut înaintea Domnului?»

²⁰Iar Moise auzind acestea, a găsit răspunsul îndreptăţit.