Read Biblia Regele Carol II, 1939 Leviticul 22 Bible Online

Leviticul 22 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Leviticul 22

¹După aceea Domnul a vorbit lui Moise:

²«Spune lui Aaron şi fiilor săi să aibă mare grijă cu sfintele prinoase ale fiilor lui Israil şi să nu pângărească numele cel sfânt al meu, în prinoasele pe care ei mi le afierosesc, căci eu sunt Domnul.

³Spune-le: Oricine în neam de neamul vostru şi din toţi urmaşii voştri, care se va apropia de sfintele prinoase, pe care le afierosesc Domnului fiii lui Israil, şi ar fi întinat de vre-o necurăţie, acela să fie stârpit din faţa mea. Eu sunt Domnul.

⁴Orice bărbat din seminţia lui Aaron care va avea lepră sau curgere să nu mănânce din sfintele prinoase, până nu se va curăţi. Dar şi cel ce se va atinge de vre-un om pângărit, din atingerea cu un mort, sau cel ce va avea curgerea seminţei,

⁵Sau cel ce se va atinge de vre-o târîtoare, care face pe om necurat, sau de orişicine oare l-ar spurca, prin orice fel de spurcăciune.

⁶Acela care s’a atins de unele ca acestea să fie necurat până seara şi să nu mănânce din sfintele prinoase, decât după ce-şi va scălda trupul în apă.

⁷Iar după asfinţitul soarelui va fi iarăşi curat. Atunci poate să mănânce din sfintele prinoase, căci ele sunt hrana lui.

⁸Mortăciune şi dobitoc sfâşiat de fiare să nu mănânce şi să nu se spurce cu ele. Eu sunt Domnul.

⁹Deci să păzească poruncile mele, ca să nu cază în păcat şi să nu moară prin călcarea lor. Eu sunt Domnul care-i sfinţesc pe ei.

¹⁰Şi nici un străin de neamul preoţesc să nu mănânce din cele sfinte; nici sluga preotului, nici simbriaşul lui să nu mănânce din cele sfinte.

¹¹Dacă însă preotul a cumpărat un rob, plătindu-l cu argintul său, el să mănânce din cele sfinte. Aşijderea şi cei născuţi în casa lui, pot să mănânce din demâncarea lui.

¹²Fiica unui preot, dacă s’a măritat cu bărbat străin de neamul preoţesc, să nu mai mănânce din sfintele prinoase.

¹³Dacă fiica unui preot va rămânea văduvă, sau se va despărţi de bărbatu-său, fără să fi avut copii, si se va întoarce în casa tatălui şi va fi ca în tinereţea ei, atunci ea poate să mănânce din pâinea tatălui său. Însă alt străin din ea să nu mănânce.

¹⁴Dacă cineva va mânca din cele sfinte, din neştiinţă, să dea înapoi preotului lucrul sfânt şi să dea şi pe deasupra a cincea parte din cât preţueşte.

¹⁵Preoţii să nu spurce sfintele prinoase pe care fiii lui Israil, le afierosesc Domnului,

¹⁶Şi să nu se încarce cu păcate vrednice de pedeapsă, mâncând cele sfinte ale lor, căci eu sunt Domnul care-i sfinţeşte.»

¹⁷Şi iarăşi a vorbit Domnul către Moise şi a zis:

¹⁸«Grăieşte lui Aaron şi fiilor lui şi tuturor fiilor lui Israil şi spune-le aşa: «Dacă cineva din casa lui Israil, sau dintre cei aciuaţi în Israil va aduce o jertfă, fie jertfă de juruinţă, fie jertfă de bună voie, aducând-o Domnului ca ardere de tot.

¹⁹Ca voi să aveţi har la Domnul, se cuvine ca dobitocul de jertfă să fie fără de cusur, parte bărbătească, din boi, din oi ori din capre.

²⁰Orice dobitoc care va avea vre-un beteşug să nu-l aduceţi jertfă, căci nu veţi găsi har în faţa Domnului.

²¹Dacă cineva va aduce Domnului jertfă de pace un bou din cireada sau o vită mică din turmă, spre împlinirea unei juruinţe sau ca jertfă de bună voie, ca să fie bine primită cuvine-se ca dobitocul să fie întreg şi fără nici un cusur.

²²Dobitoc orb, ori schilod, ori ciuntit, ori plin de bube, ori râios să nu aduceţi Domnului şi din unele ca acestea jertfe arse să nu puneţi pe jertfelnicul lui.

²³Un bou sau o oaie care va avea vre-un mădular mai lung ori mai scurt poţi s’o aduci jertfă de bună voie, dar jertfă de juruinţă nu va fi plăcută.

²⁴Dobitocul cu părţile bărbăteşti strivite, sfărâmate, zmulse sau tăiate, să nu-l aduceţi jertfă Domnului; nici în pământul vostru să nu faceţi aşa ceva.

²⁵Nici din mâna străinului să nu aduceţi atari jertfe pentru Dumnezeul vostru, căci au stricăciune, au meteahnă şi nu vor fi primite.»

²⁶Apoi iarăşi a vorbit Domnul lui Moise şi a zis:

²⁷«Viţelul, ori mielul, ori iedul, după ce s’a născut să stea şapte zile lângă mama lui, iar din ziua a opta şi mai târziu, va fi bun de adus jertfă Domnului, pe jertfelnic.

²⁸O vită mare, ori o vită mică, să n’o junghiaţi cu puiul ei, în aceeaşi zi.

²⁹Când veţi jertfi Domnului jertfe de mulţumire, jertfiţi-le aşa ca să găsiţi bună primire.

³⁰Jertfa să fie mâncată în aceeaşi zi şi să nu lăsaţi nimic din ea pe a doua zi. Eu sunt Domnul.

³¹Deci păziţi poruncile mele şi le faceţi, căci eu sunt Domnul.

³²Să nu pângăriţi numele cel sfânt al meu, ca sfânt să fiu în mijlocul fiilor lui Israil. Eu sunt Domnul, cel ce vă sfinţesc pe voi,

³³Cel ce v’am scos pe voi din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu Domnul.»