Read Biblia Regele Carol II, 1939 Leviticul 25 Bible Online

Leviticul 25 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Leviticul 25

¹Apoi Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai şi i-a poruncit:

²«Grăieşte către fiii lui Israil şi spune-le: «Când veţi intra în ţara pe care vă voi da-o, pământul să-şi aibă vremea lui de odihnă, în cinstea Domnului.

³Şase ani să sameni ogorul tău şi şase ani să tai cu cosorul via ta şi să strângi roadele pământului,

⁴Iar anul al şaptelea să fie an de odihnă desăvârşită pentru ţarină, odihnă în cinstea Domnului. Ogorul tău să nu-l sameni şi via ta să n’o cosoreşti.

⁵Ceea ce va otăvi după seceriş, să nu seceri şi strugurii din via ta, pe care n’ai tăiat-o, să nu-i culegi, ci pământul să aibă un an de tihnă desăvârşită.

⁶Şi ceea ce va creşte în acest an de odihnă a pământului să vă fie vouă hrană, ţie şi robului tău şi roabei tale şi năimitului tău şi veneticului care petrece la un loc cu tine,

⁷Şi vitelor tale şi jigăniilor din ţara ta; tot ce va rodi pământul să vă fie spre hrană.

⁸Apoi să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori câte şapte ani, astfel ca aceste şapte săptămâni de ani să-ţi dea patruzeci şi nouă de ani.

⁹Iar în ziua a zecea a lunii a şaptea să suni din trâmbiţă; în ziua ispăşirii să suni din trâmbiţă în toată ţara voastră.

¹⁰Şi să sfinţiţi anul al cincizecilea si să vestiţi în ţară libertate tuturor locuitorilor ei; acesta să fie anul vostru jubileu: fiecare dintre voi să se întoarcă la stăpânirea moşiei sale şi fiecare dintre voi să se întoarcă la familia sa.

¹¹Anul al cincizecilea să fie pentru voi an jubileu. Să nu sămănaţi nici să seceraţi ceea ce va rodi ţarina de la sine şi nici strugurii din via netăiată să nu-i strângeţi,

¹²Căci acesta este an jubileu şi timp sfânt pentru voi. Deci să mâncaţi numai din ceea ce vă va rodi ogorul.

¹³In anul acesta jubileu fiecare să ajungă iar stăpân pe moşia sa.

¹⁴Iar când faceţi o vânzare sau o cumpărătură de la aproapele vostru, să nu vă păgubiţi unii pe alţii.

¹⁵Să faci socoteala anilor de la cel din urmă jubileu; numai aşa să cumperi un petec de pământ dela aproapele tău, iar el, după numărul anilor de seceriş să ţi-l vândă.

¹⁶Dacă numărul anilor e mai mare, să faci şi preţul ţarinei mai mare, iar dacă numărul este mai mic, să faci şi tu preţul mai mic, fiindcă el îţi vinde ţie un număr de secerişuri.

¹⁷Nimeni dintre voi să nu păgubească pe aproapele său; teme-te de Dumnezeul tău, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

¹⁸Drept aceea aduceţi la îndeplinire legiuirile mele şi păziţi orânduielile mele. Atunci veţi locui în ţară în pace,

¹⁹Iar pământul îşi va da roadă sa, ca să mâncaţi şi să vă săturaţi şi să locuiţi fără de grijă în ţară.

²⁰Şi dacă întrebaţi: «Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nici nu trebue să sămănăm, nici nu trebue să strângem roadele noastre?»

²¹Să ştiţi că eu vă voi trimete în anul al şaselea binecuvântarea mea şi ţarina va da roadă sa pentru trei ani.

²²Cu toate că veţi sămăna în anul al optulea, să mâncaţi din strânsura veche până în anul al nouălea, până când veţi culege roadele, să mâncaţi din vechi.

²³Pământul să nu se vândă pe vecie căci pământul este stăpânirea mea, iar voi sunteţi pe lângă mine străini şi petrecători vremelnici.

²⁴Pentru aceea, în tot locul stăpânirii voastre, să îngăduiţi răscumpărarea pământului.

²⁵Dacă fratele tău va sărăci şi va ajunge să vândă o parte din moşia lui, atunci să vină ruda lui cea mai de aproape şi să răscumpere ceea ce va fi vândut fratele său.

²⁶Iar dacă cineva nu va avea nici un răscumpărător, rudă de aproape, dar îi dă mâna şi găseşte de ajuns pentru răscumpărare,

²⁷Atunci să socotească anii de când s’a făcut vânzarea, iar rămăşiţa de preţ s’o întoarcă cumpărătorului şi astfel să ajungă din nou stăpân pe ţarina sa.

²⁸Iar dacă nu va găsi de ajuns ca să dea înapoi, atunci ţarina vândută să rămână în mâna cumpărătorului, până la anul jubileu, iar în anul jubileu ţarina se va libera şi cel ce o vânduse va ajunge iar stăpân pe moşia sa.

²⁹Dacă cineva va vinde o casă de locuit într’o cetate înconjurată cu zid, el va putea s’o răscumpere până Ia sfârşitul anului în care s’a făcut vânzarea; timp de un an de zile el va putea s’o răscumpere.

³⁰Dacă însă casa nu va fi răscumpărată în timp de un an întreg, această casă, care este într’o cetate înconjurată cu zid, rămâne de tot în mâna celui ce a cumpărat-o şi a urmaşilor săi şi să nu iasă din ea în anul jubileu.

³¹Iar casele de prin sate care nu sunt înconjurate cu ziduri, acelea să fie socotite la fel cu ţarinile: vânzătorul are drept să le răscumpere, iar în anul jubileu ele vor ieşi din mâna cumpărătorului.

³²Cât despre oraşele care sunt ale leviţilor şi despre casele din oraşele lor, leviţii să aibă drept de răscumpărare veşnică.

³³Şi dacă un levit nu va răscumpăra casa pe care o vânduse, într’un oraş al leviţilor, ea va fi liberă în anul jubileu, deoarece casele din oraşele leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israil.

³⁴Iar imaşurile dimprejurul oraşelor lor să nu se vânză, căci acestea sunt stăpânirea lor ohavnică.

³⁵Dacă fratele tău va scăpata şi nu va mai avea cu ce să trăiască lângă tine, tu să-l sprijineşti măcar ca pe un străin şi venetic, ca să trăiască şi el în preajma ta.

³⁶Să nu iei de la el nici camătă, nici spor, ci teme-te de Dumnezeu, ca să trăiască şi fratele tău cu tine.

³⁷Banii tăi să nu i-i împrumuţi cu dobândă, nici bucatele tale să nu i le dai ca să le iei înapoi cu spor.

³⁸Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v’am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau Canaanul şi ca să fiu Dumnezeul vostru.

³⁹Dacă fratele tău va sărăci lângă tine şi se va vinde ţie rob, să nu-l pui la muncă de rob,

⁴⁰Ci să-ţi fie ţie ca un năimit, ca un străin, care petrece lângă tine şi până la anul jubileu să fie în slujba ta.

⁴¹Iar atunci el să iasă de la tine, el şi fiii lui împreună cu el, şi să se întoarcă în familia lui şi să fie iar stăpân pe averea strămoşească,

⁴²Fiindcă ei sunt robii mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului şi ei nu trebue să fie vânduţi, precum se vând robii străini.

⁴³Să nu-l stăpâneşti cu silnicie, ci să te temi de Dumnezeul tău.

⁴⁴Iar robii tăi şi roabele tale, pe care îi vei avea, să-i cumperi din neamurile care sunt împrejurul tău.

⁴⁵Tot aşa din fiii străinilor care petrec între voi: puteţi să cumpăraţi şi din aceştia cum şi dintre urmaşii lor aflători pe lângă voi şi care s’au născut la voi în ţară. Ei vor putea să intre în stăpânirea voastră,

⁴⁶Şi voi puteţi să-i lăsaţi pe ei moştenire fiilor voştri de după voi, în stăpânirea lor. Pe ei să-i aveţi robi deapururi; dar când este vorba de fraţii voştri, fiii lui Israil, nici unul dintre voi să nu împileze pe celălalt cu silnicie.

⁴⁷Dacă un străin, sau un venetic, aciuat pe lângă tine, va strânge avere, iar fratele tău a sărăcit lângă el şi se vinde străinului şi veneticului aciuat lângă tine, sau vre-unui urmaş din familia celui străin,

⁴⁸Fratele tău, după ce s’a vândut, să aibă drept de răscumpărare: unul din fraţii lui să-l răscumpere pe el;

⁴⁹Unchiul său, sau vărul său, sau altcineva din rudele sale cele de aproape, din familie cu el, poate să-l răscumpere; sau dacă el însuşi a dobândit avere, poate să se răscumpere pe sine.

⁵⁰Atunci el să facă socoteala cu cel ce l-a răscumpărat, din anul când el s’a vândut şi până în anul jubileu, şi preţul vânzării lui să fie cumpănit cu numărul anilor, iar zilele petrecute la cumpărătorul său să fie ca ale unui muncitor cu plată.

⁵¹Dacă mai sunt mulţi ani până la anul jubileu, preţul de cumpărare pe care va trebui să-l plătească el ca preţ de răscumpărare să fie cumpănit cu numărul anilor.

⁵²Dacă mai sunt încă puţini ani până la anul jubileu, să-şi plătească răscumpărarea cumpănind anii cu preţul de cumpărare.

⁵³Ca un salahor cu simbrie, an cu an, aşa să fie el pe lângă stăpân, iar acesta să nu-şi îngăduiască să-l împileze sub ochii tăi.

⁵⁴Şi dacă nu se va răscumpăra în nici un fel, totuşi să iasă slobod în anul jubileu, împreună cu fiii săi,

⁵⁵Pentru că fiii lui Israil sunt robii mei. Ei sunt robii mei pe care i-am scos din ţara Egiptului, eu, Domnul Dumnezeul vostru!»