Read Biblia Regele Carol II, 1939 Leviticul 26 Bible Online

Leviticul 26 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Leviticul 26

¹«Să nu vă faceţi vouă idoli, nici chipuri cioplite, nici stâlpi cu pisanii să nu vă ridicaţi şi nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu aşezaţi în ţara voastră, înaintea cărora să vă închinaţi, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

²Zilele Sâmbetelor mele să le păziţi şi sfântul meu locaş să-l cinstiţi, căci eu sunt Domnul.

³Dacă veţi umbla după rânduielile mele şi veţi păzi poruncile mele şi le veţi împlini,

⁴Atunci vă voi trimite ploi la vreme şi pământul va da roadele lui şi livezile poamele lor.

⁵Treeratul vostru se va lungi până la culesul viilor şi culesul viilor până la vremea sămănatului, şi veţi mânca pâinea voastră până veţi fi sătui şi veţi sălăşlui fără grijă în ţara voastră.

⁶Voi hărăzi pace în ţară şi veţi locui într’însa fără ca nimeni să vă stingherească; voiu nimici, din ţară, fiarele rele şi sabia nu va trece prin pământul vostru.

⁷Veţi urmări pe duşmanii voştri şi ei vor cădea în sabie, sub ochii voştri;

⁸Cinci dintre voi vor pune pe fugă o sută şi o sută dintre voi vor pune pe fugă zece mii, şi duşmanii voştri vor cădea în sabie sub ochii voştri.

⁹Iar eu mă voi întoarce spre voi şi vă voi face rodnici şi vă voi înmulţi şi voi păstra statornic legământul meu cu voi.

¹⁰Şi vă veţi hrăni din vechile roade şi pe cele vechi va trebui să le scoateţi afară, ca să aveţi unde pune pe cele nouă.

¹¹Şi voi statornici locaşul meu în mijlocul vostru şi sufletul meu nu se va scârbi de voi,

¹²Şi voi umbla în mijlocul vostru şi voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul meu.

¹³Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v’am scos pe voi din ţara Egiptului, ca să nu mai fiţi robi, şi am sfărâmat jugul vostru şi v’am făcut să umblaţi cu fruntea sus.

¹⁴Dar dacă voi nu veţi asculta de mine şi nu veţi îndeplini toate aceste porunci,

¹⁵Dacă veţi lepăda legiuirile mele şi sufletul vostru se va scârbi de orânduielile mele, aşa încât să nu mai ţineţi toate poruncile mele şi să stricaţi legământul cu mine,

¹⁶Atunci, iată ce voi face şi eu cu voi: vă voi pedepsi cu pedepse spăimântătoare, oftică şi friguri care usucă ochii şi istovesc viaţa. Veţi sămăna zadarnic sămânţa voastră, căci duşmanii voştri vor mânca roadele voastre.

¹⁷Şi voi întoarce cu duşmănie faţa mea împotriva voastră şi veţi fi bătuţi de către duşmanii voştri şi veţi fi stăpâniţi de cei ce vă urăsc şi veţi fugi chiar atunci când nimeni nu vă va fugări.

¹⁸Şi dacă nici după acestea nu veţi asculta de mine, atunci vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.

¹⁹Şi voi sfărâma semeţia puterii voastre şi voi face cerul vostru să fie ca fierul şi pământul vostru ca arama.

²⁰Şi vă veţi slei în deşert silinţele voastre, căci ogoarele voastre nu vor mai rodi şi pomii din livezi nu vor mai face poame.

²¹Şi dacă vă veţi pune de-a-curmezişul şi nu mă veţi asculta, cu alte bătăi vă voi bate, de şapte ori mai mult, după cum se cuvine păcatelor voastre.

²²Atunci voi trimite peste voi fiare sălbatece, care să ia copiii voştri şi să prăpădească vitele voastre şi să vă împuţineze până într’atâta încât drumurile voastre să ajungă pustii.

²³Şi dacă nici după acestea nu vă veţi învăţa minte, ci îmi veţi sta mereu de-a-curmezişul,

²⁴Atunci şi eu mă voi oţărî împotriva voastră şi vă voi lovi şi eu de şapte ori, pentru păcatele voastre.

²⁵Voi aduce sabie în ţara voastră care să răzbune crâncen legământul meu stricat, şi dacă vă veţi închide în cetăţile voastre, voi trimite ciuma în mijlocul vostru şi vă veţi da de bună voie în mâinile duşmanilor voştri.

²⁶Când vă voi lua pâinea, hrana voastră, zece femei vor coace pâine într’un singur cuptor şi vă vor aduce pâinea voastră cântărită cu cântarul şi veţi mânca, dar nu veţi fi sătui.

²⁷Şi dacă şi după acestea nu veţi asculta de mine şi veţi umbla mereu ponciş cu căile mele,

²⁸Atunci şi eu voi porni ponciş, plin de mânie, împotriva voastră şi de şapte ori mai mult vă voi pedepsi şi eu pentru fărădelegile voastre.

²⁹Mânca-veţi carnea fiilor voştri şi carnea fiicelor voastre veţi mânca.

³⁰Voi nimici înălţimile voastre şi voi sfărâma stâlpii voştri închinaţi soarelui şi voi azvârli leşurile voastre peste leşurile idolilor voştri şi sufletul meu se va scârbi de voi.

³¹Oraşele voastre le voi face paragină şi voi pustii sfintele voastre locaşuri; şi nu voi mai mirosi buna mireazmă a jertfelor voastre.

³²Şi astfel voi nimici ţara aceea, încât duşmanii voştri, care vor locui într’însa, vor rămânea încremeniţi.

³³Iar pe voi vă voi risipi printre popoarele păgâne şi vă voi urmări cu sabia scoasă, şi ţara voastră va ajunge paragină şi oraşele voastre mormane de dărâmături.

³⁴Atunci ţara se va bucura de anii săi de odihnă, în toate zilele cât va rămânea pustie şi câtă vreme veţi fi voi în pământul duşmanilor voştri. Atunci ţara avea-va tihnă şi se va bucura de anii de odihnă pe care nu i-a avut.

³⁵Toată vremea cât va rămânea părăginită avea-va tihnă, adică tihna pe care n’a avut-o în anii voştri de odihnă, când locuiaţi în ea.

³⁶Iar acelora dintre voi care vor rămânea cu viaţă, prin ţările duşmanilor voştri, le voi vârî spaima în inimă; chiar şi foşnetul unei frunze clătinate de vânt îi va prigoni şi vor fugi ca dinaintea săbiei şi vor cădea, fără să fie nici un prigonitor.

³⁷Vor călca unii peste alţii, ca atunci când fugi de sabie, măcar că nu va fi nimeni în spatele lor, şi nu veţi putea să staţi dârji înaintea vrăjmaşilor voştri.

³⁸Veţi pieri printre neamuri şi vă va mistui pământul protivnicilor voştri,

³⁹Iar rămăşiţa voastră se va vlăgui, din pricina fărădelegilor ei, prin ţările protivnicilor noştri, ba şi din pricina fărădelegilor părinţilor se vor sfârşi la fel cu ei.

⁴⁰Dacă însă, atunci, ei vor mărturisi nelegiuirea lor şi nelegiuirea părinţilor lor, făcută din necredinţa faţă de mine şi dacă vor mărturisi că au umblat ponciş cu căile mele,

⁴¹Şi că pentru aceea şi eu la rândul meu le-am dat războiu şi i-am strămutat în ţările duşmanilor lor, dacă atunci inima lor cea netăiată împrejur se va smeri şi-şi vor primi pedeapsa nelegiuirii lor,

⁴²Atunci şi eu aduce-mi-voi aminte de legământul meu cu Iacob şi de legământul meu cu Isaac, de legământul meu cu Avraam, îmi voi aduce aminte şi de pământul făgăduinţei,

⁴³Dar ţara trebue să rămână fără de ei şi şi despăgubită de anii de odihnă, prin timpul cât va fi pustie; ei însă să-şi ispăşească păcatul lor, pentru cuvântul că au dispreţuit îndreptările mele şi au urgisit legiuirile mele.

⁴⁴Ci şi atunci când vor fi în ţara duşmanilor nu-i voi lepăda şi nu mă voi îngreţoşa de ei, încât să-i stârpesc cu totul şi să stric legământul meu cu ei, căci eu sunt Domnul Dumnezeul lor.

⁴⁵Ci spre mântuirea lor, îmi voi aduce aminte de ei, de legământul încheiat cu străbunii lor, pe care i-am scos din ţara Egiptului, în văzul popoarelor, ca să fiu Dumnezeul lor, eu, Domnul!»

⁴⁶Iată, acestea sunt legiuirile, hotârîrile şi legile pe care le-a aşezat Domnul între sine şi fiii lui Israil, în muntele Sinai, prin mijlocirea lui Moise!