Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieremia 20 Bible Online

Ieremia 20 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieremia 20

¹Când a auzit Paşhur preotul, fiul lui Imer, mai marele peste slujitorii din templul Domnului, pe Ieremia profeţind aşa,

²Paşhur l-a lovit pe proorocul Ieremia şi l-a pus cu mâinile şi cu picioarele în butuci, la poarta cea de sus a lui Veniamin, lângă templul Domnului.

³Iar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din butuci. Atunci Ieremia i-a zis: «Domnul nu te va mai numi Paşhur, ci Magor Misabib. – care se tâlcueşte «groază de pretutindeni».

⁴Căci iată ce grăieşte Domnul: «Într’adevăr, groază vei fi pentru tine şi pentru prietenii tăi şi vei vedea cu ochii cum ei vor cădea în sabia vrăjmaşilor lor. Şi pe toţi Iudeii îi voi da în mâna împăratului din Babilon, care îi va duce în robie în Babilon, unde îi va ucide cu sabia.

⁵Şi-i voi da în mână toate bunurile acestei cetăţi, toată strădania, toate scumpeturile şi toate comorile regilor lui Iuda, şi le voi lăsa să cadă în mâinile vrăjmaşilor care le vor prăda, le vor răpi şi le vor duce în Babilon.

⁶Iar tu, Paşhur, şi toţi casnicii tăi, veţi merge în robie, iar când veţi ajunge în Babilon, veţi muri şi acolo vei fi tu îngropat împreună cu prietenii tăi cărora le-ai proorocit minciună!»

⁷Tu m’ai copleşit, Doamne, şi eu m’am lăsat copleşit, tu ai fost mai tare decât mine şi m’ai biruit. Am ajuns de batjocură! În fiecare zi toţi râd de mine!

⁸O, de câte ori grăiesc, trebue să strig; să strig: «Silnicie şi nedreptate!», aşa că porunca Domnului îmi pricinueşte în fiece zi ruşine şi ocară.

⁹Şi când mi-am pus în gând: «Nu-l voi mai pomeni şi nici nu voi mai propovedui în numele lui!», gândul acesta s’a prefăcut în inima mea în foc arzător, de nu eram în stare nici să-l înnăbuş şi nici să-l mai îndur!

¹⁰Da! Am auzit defăimări multe; «Groază de pretutindeni! Daţi-l de gol, trebue să-l dăm de gol! Toţi prietenii mei îmi pândesc paşii: «Poate se va lăsa amăgit şi-l vom birui şi ne vom răzbuna pe el!»

¹¹Dar Domnul este cu mine, ca un viteaz fără seamăn, de aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu mă vor putea birui. Ei straşnic se vor face de ocară, fiindcă n’au avut izbândă: ocară deapururi, care nu se va uita!

¹²Doamne Savaot! Tu cerci pe cel drept şi pătrunzi cu privirea inima şi rărunchii! Să văd cum te vei răzbuna pe ei, căci ţie ţi-am destăinuit pricina mea!

¹³Cântaţi Domnului, slăviţi pe Domnul, căci el a izbăvit sufletul celui obijduit din mâna celor răi!

¹⁴Blestemată să fie ziua în care am fost născut, ziua în care m’a născut maică-mea să nu fie binecuvântată!

¹⁵Blestemat să fie omul care a adus veste tatălui meu: «Ţi s’a născut băiat – parte bărbătească». Şi vestea l-a umplut de bucurie!

¹⁶Să fie omul acela la fel cu cetăţile pecare le-a dărâmat Domnul fără milă! Să audă dimineaţa ţipete, şi la amiază strigăte de război,

¹⁷Fiindcă nu m’a ucis în sânul maicii mele şi atunci maica mi-ar fi fost mormântul şi pântecele ei m’ar fi ţinut în el deapururi!

¹⁸Pentru ce am ieşit din sânul maicii mele, ca să văd chinul şi truda, iar zilele mele să le sfârşesc întru ocară