Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieremia 23 Bible Online

Ieremia 23 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieremia 23

¹«Vai de păstorii care pierd şi risipesc turma de pe păşunea mea!» – zice Domnul.

²Pentru aceasta aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israil păstorilor care păstoresc poporul meu: «Din pricină că voi aţi risipit turma mea, aţi izgonit-o şi nu aţi avut grijă de ea, iată că eu voi avea grijă de voi, de faptele voastre cele rele», – zice Domnul.

³«Şi eu voi strânge laolaltă pe cei ce au mai rămas din turma mea, din toate ţările în care i-am alungat, şi-i voi întoarce la pajiştile lor ca să se prăsească şi să se înmulţească.

⁴Şi voi pune peste ei păstori care-i vor paşte şi nu se vor mai teme şi nici nu se vor înfricoşa şi nu se va mai pierde nici una dintre oi», – zice Domnul.

⁵«Iată vin zile», – zice Domnul, – «şi voi ridica lui David o Odraslă dreaptă, un rege care va domni cu înţelepciune, va judeca drept şi va face dreptate în ţară.

⁶În zilele lui, Iuda va fi izbăvit şi Israil va locui fără de grijă. Şi iată care va fi numele lui: «Domnul-dreptatea-noastră!»

⁷Pentru aceasta. «iată vin zile», – zice Domnul – «când nu se va mai zice: «Viu este Domnul care a scos pe fiii lui Israil din Egipt»,

⁸Ci: «Viu este Domnul cel ce a scos seminţia casei lui Israil din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările pe unde i-am izgonit şi care îi va aşeza în pământul lor!»

⁹Împotriva proorocilor: Mi se rupe inima în mine şi toate oasele mele se zbuciumă. Sunt ca un om beat, ca un om copleşit de vin, din pricina Domnului, din pricina sfintelor sale cuvinte.

¹⁰O, ţara este plină de desfrânaţi! Din pricina blestemului ţara jeleşte, pajiştile s’au uscat. Ţinta alergăturii lor este fărădelegea şi tăria lor este nedreptatea.

¹¹«Proorocul ca şi preotul sunt necredincioşi, chiar în templul meu am aflat răutatea lor», – zice Domnul.

¹²«Pentru aceasta vor fi căile lor ca o potecă lunecoasă în beznă: vor fi împinşi şi se vor prăbuşi. Şi voi aduce peste ei un prăpăd în anul răfuielii», – zice Domnul.

¹³«Şi la proorocii Samariei am văzut prostia: profeţeau în numele lui Baal şi duceau la rătăcire pe poporul meu Israil.

¹⁴Însă la proorocii cei din Samaria am văzut ceva cumplit: sunt desfrânaţi şi umblă cu minciuna, îmbărbătează pe răufăcători ca nimeni să nu se întoarcă de la răutatea lui. Ei preţuesc pentru mine ca Sodoma şi locuitorii ei ca Gomora.»

¹⁵De aceea aşa zice Domnul împotriva acestor prooroci: «Iată că îi voi hrăni cu pelin şi-i voi adăpa cu apă otrăvitoare, fiindcă de la proorocii cei din Ierusalim s’a întins necredinţa în toată ţara!»

¹⁶Aşa zice Domnul Savaot: «Nu ascultaţi de cuvintele proorocilor! Ei vi le proorocesc fiindcă spun lucruri deşarte. Ei spun vedenii născocite din inima lor, iar nu din gura Domnului.

¹⁷Ei făgăduesc mereu hulitorilor cuvintele mele: «Veţi avea pace!» Şi tuturor celor care umblă întru învârtoşarea inimii lor le spun: «Nu se va abate peste voi nenorocirea!»

¹⁸Care din ei care a luat parte la sfatul Domnului, a văzut şi a ascultat cuvântul lui, ca să-l spună?»

¹⁹Aşa izbucneşte viforul Domnului, şi viforniţa se învolburează şi se prăvăleşte peste capul celor fără de credinţă!

²⁰Urgia Domnului nu se va domoli până nu se vor împlini şi nu se vor adeveri chibzuinţele inimii lui: la sfârşitul vremii voi înţelege pe deplin.

²¹«Eu n’am trimis pe aceşti profeţi, dar ei au alergat; nu i-am îmbiat să grăiască, dar ei au proorocit!

²²Dacă ar fi luat parte la sfatul meu, ar fi vestit poporului cuvintele mele şi l-ar fi întors de pe căile cele rele şi de la faptele lui cele ticăloase!

²³Sunt care eu un Dumnezeu care vede numai din apropiere», – zice Domnul, – «şi nu şi un Dumnezeu care vede în depărtare?

²⁴Se poate ascunde cineva în loc tainic şi eu să nu-l văd?» – zice Domnul. «Oare eu nu umplu cerul şi pământul?» – zice Domnul.

²⁵«Am auzit ce minciună proorocesc proorocii în numele meu: «Am visat, am visat un vis!»

²⁶Dar până când? Nu sunt eu care în inima proorocilor mincinoşi care proorocesc închipuiri din inima lor,

²⁷Care gândesc ca poporul meu să uite numele meu prin visele ce le povestesc unii altora, precum au uitat părinţii lor numele meu pentru Baal?

²⁸Proorocul care a visat un vis îl povesteşte, iar cel ce are cuvântul meu spune cuvântul meu adevărat. Ce au de a face paiele cu grâul?» – zice Domnul.

²⁹«Cuvântul meu nu este care ca focul», – zice Domnul, – «şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?

³⁰De aceea sunt împotriva proorocilor care fură cuvintele unii de la alţii», – zice Domnul.

³¹«Sunt împotriva proorocilor», – zice Domnul, – «care flecăresc cu limba şi zic mereu: Aşa grăieşte Domnul!

³²Da! Sunt împotriva proorocilor care spun visuri mincinoase», – zice Domnul – «apoi le povestesc şi cu minciunile şi prin flecăreala lor rătăcesc pe poporul meu. Eu nu i-am trimis şi nici nu le-am poruncit: ei nu aduc folos poporului acestuia», – zice Domnul.

³³Şi dacă te va întreba poporul acesta, ori prooroc, ori preot: «Care este povara profeţiei Domnului?», tu să răspunzi: «Voi sunteţi povară şi am să vă arunc jos», – zice Domnul.

³⁴Iar pe proorocul ori preotul, ori cineva din popor, care va zice: «Iată povara Domnului!», pe acela îl voi pedepsi împreună cu casa lui.

³⁵Ci aşa să ziceţi unii către alţii: «Ce a răspuns Domnul?» şi «Ce a vorbit Domnul?»

³⁶Să nu mai pomeniţi de:«Povara Domnului!», fiindcă vorba fiecăruia este pentru el «povară». Voi răstălmăciţi înţelesul cuvintelor Dumnezeului celui viu, ale Domnului Savaot, Dumnezeul nostru.

³⁷Aşa să întrebi pe prooroc: «Ce a răspuns Domnul?» şi: «Ce a zis Domnul?»

³⁸Şi dacă mai vorbiţi de «Povara Domnului» şi mai întrebuinţaţi cuvântul «Povara Domnului», când eu v’am poruncit să nu spuneţi «Povara Domnului»,

³⁹Eu atunci vă voi ridica întocmai ca pe o povară şi vă voi arunca pe voi din faţa mea cum şi cetatea aceasta pe care am dăruit-o vouă şi părinţilor voştri;

⁴⁰Şi vă voi acoperi de ocară veşnică şi de batjocură fără sfârşit, care nu se vor uita!»