Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieremia 3 Bible Online

Ieremia 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieremia 3

¹Şi a mai grăit: «Când un bărbat se desparte de femeia sa, şi ea pleacă de la el şi ajunge femeia altuia, se va mai putea întoarce înapoi la bărbatu-său? Această femeie nu este cu totul întinată? Tu te-ai iubit cu mulţi ibovnici şi acum ai vrea să te întorci la mine!» – zice Domnul.

²«Ridică ochii tăi spre înălţimi şi te uită! Pe unde nu te-ai desfrânat? Ieşeai la drum să stai la pândă, ca arabul în pustie. Deci tu ai pângărit pământul cu desfrânările tale şi cu ticăloşiile tale!

³Iubiţii tăi fără de număr au fost o cursă pentru tine. Tu ai luat chip de femeie desfrânată şi ai lăsat ruşinea laoparte!

⁴Şi acum mă strigi: «Tatăl meu! Prietenul tinereţilor mele tu eşti!» şi mai cugeţi:

⁵«Oare el va fi mereu mânios? Dăinui-va mânia lui deapururi?» Vezi! Aşa vorbeşti tu, însă tu săvârşeşti ticăloşii şi nu te laşi!»

⁶Atunci a zis Domnul către mine: «În vremea domniei regelui Iosia, n’ai văzut tu care ce a săvârşit Israilul cel necredincios? S’a dus pe vârful oricărui deal şi sub orice copac verde şi acolo a făptuit desfrânări.

⁷Dar eu am cugetat: «După ce se va sătura de făcut toate acestea, se va întoarce la mine». Dar nu s’a întors. Şi cu toate că Iuda, sora lui necredincioasă, a văzut,

⁸Că pentru desfrânările lui i-am dat carte de despărţenie lui Israil cel necredincios, Iuda, sora lui necredincioasă, n’a fost cuprinsă de spaimă, ci s’a dus şi s’a desfrânat şi ea,

⁹Şi cu neruşinarea desfrânărilor ei, ea a pângărit ţara, săvârşind desfrânări cu pietrele şi cu lemnele.

¹⁰Şi Iuda, sora cea vicleană, nu s’a mai întors la mine cu toată inima, ci cu prefăcătorie», – zice Domnul.

¹¹Atunci a zis Domnul către mine: «Israil cel necredincios este mai puţin vinovat decât Iuda cel necredincios!

¹²Du-te şi propovedueşte propovedania aceasta către miază-noapte şi spune: «Pocăeşte-te, Israile necredincios», – zice Domnul, – «căci nu mă voi mai uita încruntat la tine, fiindcă sunt milostiv», – zice Domnul, – «şi urgia mea nu va dăinui în veac.

¹³Ci mărturiseşte-ţi numai fărădelegea ta, că ai călcat credinţa Domnului Dumnezeului tău şi ţi-ai irosit vremea după cei străini pe sub orişice copac verde, şi de glasul meu n’ai ascultat», – zice Domnul.

¹⁴«Pocăiţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă!», – zice Domnul, – «căci eu sunt stăpânul vostru, şi vă voi lua pe voi, pe unul dintr’o cetate şi pe doi dintr’o seminţie, şi vă voi întoarce în Sion,

¹⁵Şi vă voi hărăzi păstori după inima mea, care vă vor păstori pe voi cu înţelepciune şi cu pricepere.

¹⁶Dacă vă veţi înmulţi şi veţi spori la număr în ţară, în vremea aceea», – zice Domnul, – «nu se va mai auzi spunând: «O, chivotul legământului Domnului!» Căci nu se va mai sui la inima voastră, şi nimeni nu va mai pomeni de el, nu va mai fi nici căinat şi nici nu se va mai face altul din nou.

¹⁷În vremea aceea, Ierusalimul se va numi «Scaunul Domnului» şi într’însul se vor strânge toate neamurile în numele Domnului şi nu se vor mai lua după împietrirea inimii lor.

¹⁸În vremea aceea, casa lui Iuda se va duce la casa lui Israil, şi se vor întoarce împreună din ţinutul dela miază-noapte în ţara pe care am dăruit-o moştenire părinţilor lor.

¹⁹«Şi am mai chibzuit: Cum te voi aşeza în rândul fiilor şi-ţi voi da moştenire o ţară mândră, mândreţea mândreţei popoarelor! Şi am mai chibzuit: Tu îmi vei zice: tatăl meu! şi nu te vei mai răzleţi de mine.

²⁰Dar vai! Precum o femeie calcă credinţa iubitului ei, tot aşa şi tu, neam al lui Israil, te-ai purtat ca o necredincioasă faţă de mine», – zice Domnul.

²¹Auzi! Pe înălţimile pleşuve se aud planşete şi tânguiri ale fiilor lui Israil, care au apucat pe căi ce duc aiurea şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.

²²«Pocăiţi-vă, copii necredincioşi, şi eu vă voi tămădui de necredinţa voastră!» – Iată că noi vom veni la tine, fiindcă tu eşti Dumnezeul nostru!

²³Cu adevărat minciună sunt colinele şi zarva praznicelor de pe dealuri! Adevărat este că numai în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israil!

²⁴O! Idolii cei de ocară au mistuit strădania părinţilor noştri, din tinereţea lor: turmele lor, cirezile lor, feciorii şi fetele lor!

²⁵Deci să stăm culcaţi întru ruşinea noastră, şi ocara noastră să ne acopere, fiindcă şi noi şi părinţii noştri am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, din tinereţile noastre şi până în ziua de acum şi nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru!