Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieremia 5 Bible Online

Ieremia 5 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieremia 5

¹Cutreeraţi uliţele Ierusalimului, priviţi, chibzuiţi şi cercetaţi în pieţe: dacă va fi vre-unul care să ia hotărîri drepte şi să fie cu credinţă, atunci voi ierta cetatea.

²Chiar când ei zic: «Viu este Domnul!», ei jură strâmb.

³Doamne! Ochii tăi care nu caută credinţa? Tu i-ai lovit, dar ei n’au simţit durere, tu i-ai dat pierzării, dar ei n’au vrut să ia învăţătură. Şi-au încruntat feţele mai mult decât stânca şi n’au vrut la pocăinţă se se întoarcă.

⁴Şi am cugetat: «Numai cei de rând sunt aşa fără de minte şi nu cunosc calea Domnului, pravila Dumnezeului lor.

⁵Dar mă voi îndrepta către cei de frunte şi le voi grăi ca unora care cunosc calea Domului, legea Dumnezeului lor.» Dar şi ei au sfărâmat jugul şi au rupt funiile…

⁶Pentru aceasta îi sfâşie leul din pădure, şi lupul din pustie îi sugrumă, pantera pândeşte lângă cetăţile lor şi orişicine iese dintr’însele este rupt, fiindcă s’au înmulţit fărădelegile lor şi s’au înteţit lepădările de la credinţă.

⁷«Deci cum aş putea să-i iert? Feciorii tăi m’au părăsit şi jură pe dumnezei care nu-şi au fiinţă. Şi cu toate că i-am pus să-mi jure credinţă, ei au făptuit desfrâul şi spre casele desfrâului ei s’au pornit în cârduri.

⁸Cai bine ţinuţi, fără stăpân, fiecare nechează după femeia aproapelui său!

⁹Pentru aceasta nu trebuia pedeapsă?» – zice Domnul, – «şi împotriva unui asemenea norod nu trebuia să mă răzbun?»

¹⁰Săriţi peste zid în vie şi o ciumpăviţi, dar nu cu desăvârşire! Tăiaţi viţele, căci ele nu sunt ale Domnului!

¹¹«Casa lui Israil şi a lui Iuda nu mai cred în mine» – zice Domnul.

¹²Au tăgăduit pe Domnul şi au zis: «Nu este el acela şi peste noi nu va veni nenorocirea! Ba nici sabia, nici foametea noi nu le vom vedea!

¹³Proorocii proorocesc în van, căci în ei nu este descoperirea Domnului! De aceasta şi ei să aibă parte!»

¹⁴Pentru aceea, iată ce zice Domnul Savaot: «Din pricină că ei au vorbit astfel, iată că va fi cuvântul meu în gura ta foc, iar poporul acesta va fi ca aşchiile care se aprind.

¹⁵Iată că eu voi mâna împotriva voastră un neam din depărtare, o! casă a lui Israil», – zice Domnul, – «neam nebiruit, popor străvechi, al cărui grai nu-l ştii şi nu-l poţi înţelege când el grăieşte.

¹⁶Gura lui este mormânt deschis. Şi toţi sunt viteji de luptă.

¹⁷El va mânca secerişul şi pâinea ta, pe fiii şi pe fiicele tale, turmele şi cirezile tale, via şi smochinii tăi. El va pune stăpânire cu sabia pe întăriturile tale pe care tu te bizui.

¹⁸Dar şi în ziua aceea», – zice Domnul – «nu vă voi prăpădi cu totul.

¹⁹Şi dacă unii vor întreba: «Din care pricină Domnul Dumnezeul nostru ne-a făcut una ca asta?», să le spui: «Precum voi m’aţi părăsit şi v’aţi închinat la dumnezei streini în ţara voastră, tot aşa să vă închinaţi la cei streini, dar nu în ţara voastră».

²⁰Vestiţi despre aceasta casa lui Iacob şi trimiteţi solie în Iuda, aşa:

²¹«Ascultaţi, oameni nebuni şi fără minte! Ochi au, dar nu văd, urechi au, dar nu aud!

²²De mine nu vreţi să vă temeţi», – zice Domnul, – «şi înaintea mea nu tremuraţi? Eu am pus nisipul hotar al mării, stavilă veşnică peste care ea nu va trece. Valurile se vor învifora, dar nu o vor birui şi talazurile ei se vor învolbura şi nu vor trece pe deasupra.

²³Dar norodul acesta are inimă răzvrătită şi dârză, se depărtează de mine şi pleacă,

²⁴Şi nu cugetă în inima lui: «Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, care ne dă ploaie din belşug, ploaie timpurie şi târzie la vreme şi satură câmpiile şi ne ţine holdele».

²⁵Fărădelegile voastre vă lipsesc de aceasta, şi păcatele voastre vă depărtează de acesta fericire.

²⁶Căci se găsesc în poporul meu nelegiuiţi care stau la pândă pitulaţi ca vânătorii şi întind curse ca să prindă oameni.

²⁷Precum o colivie este plină de păsări, tot astfel şi casele lor sunt ticsite de agoniseală cu înşelăciune. Aşa au ajuns ei mari şi bogaţi,

²⁸Graşi şi cu pielea lucioasă. Ei făptuesc fapte rele şi izbutesc. Nu judecă pricina orfanului şi procesul celui orfan nu-l hotărăsc.

²⁹Oare nu trebuia să-i pedepsesc», – zice Domnul, – «şi împotriva unui neam ca acesta să mă răzbun?

³⁰Lucruri năprasnice şi înfricoşate se petrec în această ţară:

³¹Proorocii proorocesc minciuni, preoţii învaţă ca şi ei, iar poporul meu simte plăcere! Dar la capăt ce veţi face?»