Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieremia 6 Bible Online

Ieremia 6 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieremia 6

¹Adăpostiţi-vă, voi fii ai lui Veniamin, afară din Ierusalim, şi în Tecoa sunaţi din trâmbiţă, la Bethacherem faceţi semne: înfigeţi un steag! Căci o nenorocire se iveşte dinspre miază-noapte, prăpăd fără pereche.

²Frumoasa şi alintata fiică a Sionului voi nimici-o

³La ea vor veni ciobanii cu turmele lor; de jur-împrejurul ei ridica-vor corturi şi fiecare îşi va paşte turma în partea sa.

⁴«Pregătiţi-vă de luptă împotriva ei, sculaţi-vă să megem în miez de zi! Vai nouă, căci ziua dă înspre seară şi umbrele se întind mereu!

⁵Haidem să pornim la miezul nopţii să doborîm palatele ei!

⁶Căci aşa grăieşte Domnul Savaot: «Tăiaţi copaci şi ridicaţi val împotriva Ierusalimului! Vai cetate mincinoasă cu lăuntrul plin de silnicie!»

⁷Precum apa din fântână e proaspătă mereu, aşa şi răutatea ei izvorăşte fără de încetare. Silnicie şi nedreptate se aude strigând în ea, iar în ochii mei mereu: boală şi răniri.

⁸Prinde de veste, Ierusalime, ca nu cumva sufletul meu să se desprindă de tine şi să nu te fac pustietate, pământ nelocuit!»

⁹Aşa zice Domnul: «Culegeţi, culegeţi cu deamăruntul ca pe o vie rămăşiţa lui Israil, puneţi mâna pe viţe ca şi vierul!»

¹⁰Cui să grăiesc şi pe cine să iau mărturie ca să mă asculte? Urechile lor sunt netăiate împrejur şi nu pot să ia aminte. Într’adevăr. cuvântul Domnului a ajuns pentru ei ca o batjocură şi nu mai au gust de el!

¹¹Iată că sunt plin de urgia Domnului şi nu o mai pot ţine! «Varsă-o peste copiii cei de pe uliţă şi în obştia flăcăilor! Căci femeia şi bărbatul vor fi luaţi în robie, bătrânul ca şi cel încărunţit de vreme.

¹²Casele lor vor trece la streini împreună cu ţarinile şi cu viile lor, căci eu îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor ţării», – zice Domnul.

¹³«De la cel de rând până la cel mai de frunte, toţi sunt lacomi de câştig, proorocul ca şi preotul, toţi umblă cu minciuna.

¹⁴Zdrobirea poporului meu ar putea să o tămăduiască întocmai ca pe o rană uşoară, zicând: «Minunat! minunat!», când ea merge rău?

¹⁵Se ruşinează ei cumva pentru grozăviile lor? Deloc! Ei nu se ruşinează şi nu ştiu de ocară! Pentru aceasta ei vor cădea cu cei ce cad şi ei se vor prăbuşi în ziua când îi voi pedepsi», – zice Domnul.

¹⁶Aşa grăieşte Domnul: «Luaţi drumul cel de demult şi căutaţi căile cele de altădată, calea binelui, şi mergeţi pe ea şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!» Dar ei au răspuns; «Nu mergem!»

¹⁷Şi am pus lângă ei străji: «Luaţi aminte la glasul trâmbiţei!» Dar ei au răspuns: «Nu luăm aminte!»

¹⁸Pentru aceasta ascultaţi, ceruri, şi-mi fiţi mărturie de ceea ce li se va întâmpla!

¹⁹Ascultă şi tu, pământule! Iată, eu voi aduce peste norodul acesta o pierzanie, rodul necredinţei lor, fiindcă n’au luat aminte la căile mele şi au lepădat legea mea!

²⁰Ce folos de tămâia din Şeba şi de trestia aromată dintr’o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu le mai vreau şi de jertfele voastre nu mai simt nici o plăcere.»

²¹Pentru aceasta aşa grăieşte Domnul: «Iată, voi pune în calea poporului acestuia piedici de care să se împiedice laolaltă părinţii şi copiii, iar vecinul şi cel de alături de el să piară».

²²Aşa zice Domnul: «Iată, s’a pornit un popor din miază-noapte, un popor s’a sculat de la marginile pământului,

²³Înarmat cu arc şi cu lance, neam crud şi fără milă – strigătul lui e muget de mare – călare vine şi gătit de luptă ca un om, împotriva ta, fiică a Sionului».

²⁴Am auzit de faima lui! Mâinile ni s’au înmuiat, spaima ne-a cuprins, zvârcoliri ca ale unei femei în naştere.

²⁵La câmp să nu ieşiţi şi nici să nu porniţi la drum, fiindcă sabia vrăjmaşului împrăştie pretutindeni groază.

²⁶O, fiica poporului meu! Încinge-te cu sac şi te tăvăleşte în cenuşă! Boceşte-te amarnic ca după singurul fiu, căci într’o clipă pustiitorul va da năvală peste noi!

²⁷Ispititor te-am pus peste poporul meu, lămuritor de aur, ca să ispiteşti şi să cercetezi viaţa lui.

²⁸Toţi sunt răzvrătiţi cerbicoşi şi hulitori – aramă şi fier – toţi sunt ticăloşiţi.

²⁹Foalele au început să sufle şi plumbul s’a topit! În zadar se face lămurirea! Ce-i rău nu se mai desface.

³⁰«Argint de aruncat» le va fi numele, fiindcă Domnul i-a aruncat pe ei.