Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieremia 7 Bible Online

Ieremia 7 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieremia 7

¹Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia:

²«Stai la poarta templului Domnului şi propovedueşte cuvântul acesta şi spune: Ascultaţi cuvântul, voi, toţi iudeii care intraţi pe porţile acestea ca să vă închinaţi Domnului!

³Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israil: «Îmbunătăţiţi-vă purtările şi faptele voastre şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta.

⁴Nu vă puneţi nădejdea în cei care rostesc cuvinte înşelătoare: «Templul Domnului! Templul Domnului! Aici este templul Domnului!»

⁵Căci numai dacă vă veţi îmbunătăţi purtările şi faptele voastre şi dacă veţi face dreptate celor împricinaţi,

⁶Dacă nu veţi asupri pe strein, pe orfan şi pe văduvă şi nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta; dacă nu veţi umbla după dumnezei streini spre pieirea voastră,

⁷Atunci vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor noştri din veac şi până în veac.»

⁸Dar vai! Voi nădăjduiţi în cuvinte înşelătoare şi fără de nici un folos:

⁹Furtul, uciderea, desfrânarea, jurământul strâmb, jertfa adusă lui Baal, închinarea la dumnezei streini pe care voi nu-i cunoaşteţi!…

¹⁰Şi veniţi şi-mi slujiţi în templul acesta închinat numelui meu şi ziceţi: «Am scăpat!», ca să săvârşiţi şi mai departe toate acele blestemăţii.

¹¹Oare acest templu închinat numelui meu este în ochii voştri peşteră de tâlhari? Acum pricep!» – zice Domnul.

¹²«Duceţi-vă în locaşul meu din Şilo, unde altădată sălăşluise numele meu şi vedeţi ce i-am făcut din pricina răutăţii poporului meu Israil!

¹³Şi acum fiindcă aţi săvârşit aceste fapte», – zice Domnul – «când cu râvnă v’am grăit mereu şi nu m’aţi ascultat, am strigat la voi şi nu m’aţi auzit,

¹⁴Mă voi purta cu acest templu închinat numelui meu, în care voi v’aţi pus nădejdea, şi cu locul pe care l-am dăruit vouă şi străbunilor voştri, aşa cum m’am purtat cu Şilo.

¹⁵Şi vă voi arunca din faţa mea precum am aruncat pe toţi fraţii voştri, pe tot neamul lui Efraim.»

¹⁶«Dar tu nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru el nici tânguire, nici rugăciune, nici nu stărui pe pe lângă mine, căci nu te ascult!

¹⁷Nu vezi tu ce făptuesc cei din cetăţile lui Iuda şi cei de pe uliţele Ierusalimului?

¹⁸Copiii adună lemne, părinţii aţâţă focul, femeile frământă aluatul să facă turte împărătesei cerului şi aduc jertfe cu turnare dumnezeilor streini ca să întărâte urgia mea.

¹⁹Pe mine mă ocărăsc?» – zice Domnul – «Nu! Pe ei înşişi: batjocura le stă în faţă!»

²⁰Deci aşa zice Domnul: «Iată! Mânia mea şi furia mea se vor vărsa în locul acesta, peste oameni şi peste dobitoace, peste copacii câmpului şi peste rodurile ţarinilor pe care le vor arde, şi nimeni nu le va putea stinge!»

²¹Aşa grăieşte Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israil: «Grămădiţi arderi de tot pe altarele voastre şi mâncaţi carne,

²²Căci n’am rânduit nimic părinţilor voştri şi nici nu le-am poruncit nimic pentru arderea de tot şi pentru jertfă când i-am scos din ţara Egiptului,

²³Ci iată ce le-am poruncit atunci: Ascultaţi de glasul meu şi eu vă voi fi Dumnezeu, iar voi îmi veţi fi mie popor şi umblaţi în toate căile pe care eu vă voi porunci, ca să vă fie bine!

²⁴Dar ei n’au ascultat şi n’au plecat urechea, ci, dimpotrivă, au mers după închipuirile lor, după împietrirea inimii lor rele, şi mi-au arătat spatele şi nu faţa.

²⁵Din ziua în care au ieşit părinţii voştri din ţara Egiptului şi până acum, am trimis la ei necontenit pe slujitorii mei profeţi.

²⁶Dar ei n’au ascultat de mine şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat grumazul mai rău decât părinţii lor.

²⁷Şi dacă le vei propovedui cuvintele acestea, şi ei nu te vor asculta, şi dacă vei striga la ei, şi nu-ţi vor răspunde,

²⁸Apoi spune-le: Acesta este poporul care nu ascultă de glasul Domnului Dumnezeului său şi nu ascultă de povaţa! Credinţa a pierit, s’a dus din gura lor!»

²⁹Tunde-ţi părul tău cel lung şi aruncă-l! Pe vârfuri pleşuve cântă un cântec de jale, căci Domnul a lepădat şi a urgisit neamul urgiei sale!

³⁰«Fiii lui Iuda au săvârşit fărădelegi în ochii mei», – zice Domnul, – «pusu-şi-au idolii lor în templul închinat mie, ca să-l pângărească;

³¹Zidit-au înălţimi cu altare: Tofet în valea Benhinom, să ardă în foc pe fiii şi pe fiicele lor, lucru pe care nu l-am poruncit şi nici în inimă nu l-am avut.»

³²«Dar iată că vor veni zile», – zice Domnul, – «când nu se va mai spune Tofet şi valea Benhinom, ci «valea uciderii», şi din lipsă de loc vor fi îngropaţi la Tofet,

³³Iar leşurile acestui popor vor fi mâncarea păsărilor cerului şi a fiarelor, fiindcă nimeni nu le va putea goni.

³⁴Şi voi opri în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului orice cântec de bucurie şi de veselie, cântecul mirelui şi al miresei, fiindcă ţara va fi prefăcută în pustietate!»