Read Biblia Regele Carol II, 1939 Ieremia 8 Bible Online

Ieremia 8 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Ieremia 8

¹«În ziua aceea», – zice Domnul, – «vor fi scoase din mormânturi oasele regilor lui Iuda, ale dregătorilor, ale preoţilor, ale profeţilor şi ale locuitorilor Ierusalimului,

²Şi vor fi împrăştiate la soare şi la lună şi înaintea oastei cerului, pe care le-au iubit, cărora le-au slujit, după care au umblat, pe care le-au întrebat şi cărora li s’au închinat. Nu vor mai fi adunate şi nici îngropate, ci vor sluji de gunoi pe ogor.

³Şi toţi care vor rămânea din acest neam ticălos vor alege mai bine moartea decât viaţa, în toate locurile pe unde i-am izgonit», – zice Domnul Savaot.

⁴«Şi tu mai spune-le: «Aşa grăieşte Domnul: Cei care cad nu se mai scoală care, şi cei care cad de la credinţă nu se mai pocăesc?

⁵Pentru ce acest norod necredincios al Ierusalimului stărue necontenit în necredinţa lui, ţine cu tărie la greşală lui şi nu se pocăeşte?

⁶Am ascultat bine şi am auzit: ei nu grăiesc drept şi nimeni nu se căieşte de ticăloşia lui şi nu zice: Ce-am făcut? Ba mai vârtos! Nimeni nu se întoarce din goana lui, asemenea unui cal care se avântă la război.

⁷Barza cunoaşte după cer anotimpul său, turturica, rândunica şi cocorul păzesc vremea pribegiei lor, iar poporul meu nu cunoaşte legea Domnului!»

⁸Cum vă vine să ziceţi: «Noi suntem înţelepţi şi avem legea Domnului cu noi?» Dar iată-o prefăcută în minciună prin a cărturarilor ademenitoare pană.

⁹Înţelepţii vor rămânea de ocară, înfricoşaţi şi prinşi în cursă. Ei au lepădat cuvântul Domnului, iar înţelepciunea lor la ce le foloseşte?…

¹⁰«Pentru aceasta voi da femeile lor altora şi ţarinile lor la alţi stăpâni, fiindcă, de la mic şi până la mare, toţi umblă după câştig nedrept; proorocul şi preotul, toţi umblă cu minciuna.

¹¹Zdrobirea poporului meu ar putea s’o tămăduiască întocmai ca pe o rană uşoară când zic: Minunat! Minunat! şi ea merge rău?

¹²Se ruşinează ei cumva de grozăviile lor? Deloc! Ei nu se ruşinează şi nici nu ştiu de ocară! Pentru aceasta vor cădea cu cei ce cad, în vremea când îi voi pedepsi», – zice Domnul

¹³«Şi când vor aduna rodurile ţarinei, se vor prăbuşi». – zice Domnul, – şi nu se vor mai afla nici struguri în vie şi nici smochine în smochin, frunzişul lor vestejit va fi, şi le voi da celor ce vor năvăli în ţara lor.»

¹⁴De ce stăm locului? Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile cele întărite ca să pierim în ele, fiindcă Domnul Dumnezeul nostru ne-a nimicit şi cu apă otrăvită ne-a adăpat, din pricină că am păcătuit împotriva Domnului!

¹⁵Să aşteptăm pacea? – În zadar! Timp de lecuire? – Dar iată groază!

¹⁶Din Dan se aude sforăitul cailor! De nechezatul armăsarilor răsună ţara întreagă. Şi vin şi vor mânca tot rodul din ţară, cetatea şi toţi locuitorii ei.

¹⁷«Dar luaţi seama!… Eu voi trimite peste voi şerpi, şerpi otrăvitori, împotriva cărora nu este vrajă, şi vă vor muşca pe voi, fără putinţă de vindecare». – zice Domnul.

¹⁸Jalea mă copleşeşte, inima mi-e bolnavă!

¹⁹Ascultă! E strigătul poporului meu din ţară depărtată: «Domnul nu mai este în Sion? Şi împăratul nu mai este într’însul?» Dar de ce m’au aţâţat cu închinarea la chipurile lor cioplite şi cu idoli din ţări streine?

²⁰«Secerişul a trecut, culesul poamelor s’a sfârşit şi noi n’am fost izbăviţi!»

²¹Din pricina căderii poporului meu, sunt frânt, sunt mâhnit şi m’apucă spaima.

²²Nu mai este care balsam alinător în Galaad şi nici un vraci pe-acolo? De ce rana poporului meu nu merge spre vindecare?

²³O, de-ar face cineva capul meu izvor de plâns şi ochii mei izvor de lacrimi, să plâng zi şi noapte pe cei ucişi ai fiicei poporului meu!