Read Biblia Regele Carol II, 1939 Epistola lui Ieremia 1 Bible Online

Epistola lui Ieremia 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Epistola lui Ieremia 1

¹Din pricina păcatelor cu care aţi păcătuit împotriva lui Dumnezeu, veţi fi duşi robi în Babilon, de Nabucodonosor, împăratul Babilonului.

²Şi după ce veţi ajunge în Babilon veţi sta acolo mulţi ani şi vreme îndelungată, până la al şaptelea neam, după care vă voi aduce de acolo înapoi, cu pace.

³Dar luaţi aminte! Voi veţi vedea în Babilon dumnezei de aur şi de argint şi de lemn duşi pe umeri, care insuflă groază păgânilor.

⁴Păziţi-vă ca nu cumva să fiţi la fel cu cei de alt neam şi să vă apuce şi pe voi frica de ei.

⁵Şi când veţi vedea popor înainte şi în urma lor, că se închină, ziceţi în cugetul vostru: «Ţie ţi se cuvine să ne închinăm, Stăpâne!»,

⁶Fiindcă îngerul meu este cu voi şi el vă va cere vouă socoteală.

⁷Limba idolilor este netezită de un meşter, ei înşişi sunt îmbrăcaţi cu argint şi cu aur, pentru aceasta sunt chipuri mincinoase, care nu pot să grăiască.

⁸Şi întocmai ca pentru o fecioară iubitoare de podoabe, făurarii iau aur,

⁹Şi făuresc din el cununi, ca să le pună pe capul zeilor. Dar se mai întâmplă că preoţii iau aurul şi argintul idolilor lor şi-l cheltuesc pentru ei înşişi. Ba chiar ei fac daruri desfrânatelor în casele de desfrâu.

¹⁰Şi ei îi împodobesc pe idolii lor cei de aur, de argint ori de lemn, ca pe oameni, cu veşminte. Şi ei nici nu pot să fie măcar păziţi de rugină şi nici de cari.

¹¹Ei sunt îmbrăcaţi în veşminte de porfiră, însă faţa lor trebue să fie spălată de praful care se face în templu şi care se pune din belşug pe ei.

¹²Idolul are schiptru, ca un om oarecare sau ca un judecător de ţinut, dar cu el nu poate să omoare pe acel care îl ocărăşte;

¹³În dreapta lui ţine o spadă şi o secure, dar nu se poate război şi nici nu poate să se apere de hoţi.

¹⁴Din toate acestea se vede că ei nu sunt Dumnezeu, deci nu vă temeţi de ei.

¹⁵Precum omul nu mai are trebuinţă de un vas stricat, tot aşa şi de idoli. Ei sunt aşezaţi în temple.

¹⁶Ochii lor sunt plini de praful răscolit de picioarele celor care intră înlăuntru.

¹⁷Şi precum se închid porţile temniţei în urma unui om care a hulit pe împărat şi care om este osândit la moarte, întocmai aşa preoţii întăresc templul cu uşi, cu broaşte şi cu zăvoare, ca idolii lor să nu fie furaţi de tâlhari.

¹⁸Şi ei aprind sfeşnice, şi anume mai multe decât pentru ei înşişi, dar idolii nu pot să vadă pe nici unul.

¹⁹Ei sunt întocmai ca o grindă din templu, şi se zice că inima lor este mâncată de viermii pământului, care îi rod şi pe ei şi veşmintele de pe ei, fără ca ei să simtă.

²⁰Faţa lor este înnegrită de fumul templului;

²¹Pe trupul şi pe capul lor zboară lilieci, rândunele şi alte păsări, chiar şi pisici sar pe ei.

²²Din toate acestea vedeţi că ei nu sunt Dumnezeu, deci nu vă temeţi de ei.

²³Aurul cu care sunt îmbrăcaţi este numai pentru înfrumuseţare, iar dacă nu-l freci de rugină, nu mai străluceşte, iar când au fost turnaţi, ei n’au simţit nimic.

²⁴Ei au fost cumpăraţi cu preţ mare, cu toate că într’înşii nu este suflare de viaţă.

²⁵Şi din pricină că nu au picioare, sunt duşi pe umeri, şi astfel ei îşi arată oamenilor nevrednicia lor. – Iar cei ce li se închină, să se ruşineze de ei! – Şi dacă vre-unul din idoli cade jos, nu se ridică de la sine,

²⁶Şi dacă vre-un om îi scoală în picioare, nu încep să umble singuri, şi dacă se pleacă într’o parte, singuri nu se pot îndrepta. Ci darurile li se pun dinainte întocmai ca la morţi.

²⁷Preoţii vând jertfele care li se aduc, în folosul lor, sau femeile lor fac cu ele sărătură şi nu dau nici celor sărmani şi nici celor neputincioşi. Femeile lehuze şi cele necurate se ating de jertfele lor.

²⁸Fiind încredinţaţi din acestea că nu sunt Dumnezeu, nu vă temeţi de ei!

²⁹Pentru ce deci să fie numiţi Dumnezeu? Fiindcă femeile sunt cele ce pun daruri înaintea acestor idoli de aur, de argint şi de lemn.

³⁰Şi în templele lor, preoţii stau în jilţuri, cu veşmintele rupte, cu capul şi cu bărbile rase şi cu capetele descoperite.

³¹Ei zbiară şi strigă în faţa dumnezeilor lor, întocmai ca la un ospăţ pentru mort.

³²Preoţii îi dezbracă de veşmintele lor şi-şi îmbracă femeile şi copiii.

³³Ori că le-ar face cineva bine sau rău, ei nu pot să răsplătească; ei nu pot să sue un împărat pe tron şi nici să-l dea jos.

³⁴Tot aşa ei nu pot să îmbogăţească pe nimeni, nici să le dea măcar uu bănuţ. Dacă cineva ar face o făgăduinţă şi n’ar împlini-o, ei nu o cer.

³⁵Ei nu pot să scape pe nimeni de la moarte şi nici să smulgă pe cel slab din mâna celui tare.

³⁶Orbului ei nu-i pot să-i dea vedere şi nu pot să scape pe nimeni din nevoie.

³⁷Pe văduvă ei n’o miluesc şi orfanului nu-i fac bine.

³⁸Deci aceşti idoli îmbrăcaţi cu aur şi cu argint seamănă cu pietrele din munţi, iar cei care li se închină să rămână de ocară!

³⁹Cum poate cineva să creadă şi să spună că aceştia sunt Dumnezeu?

⁴⁰Ba chiar înşişi Caldeii nu-i preţuesc cum se cuvine. Dacă văd pe un om mut, îl aduc înaintea lui Bel şi vor ca mutul să grăiască, ca şi cum Bel ar putea să audă.

⁴¹Şi cu toate că închinătorii îşi dau seama, nu pot să se lepede de ei, fiindcă le lipseşte puterea de pricepere.

⁴²Femei încinse cu funii stau la drumuri şi aduc jertfă de crupe,

⁴³Şi ori de câte ori vre-una din ele este luată de vre-un trecător şi se culcă cu el, îşi bate joc de vecina ei că n’a fost învrednicită ca ea şi că funia ei a rămas neruptă.

⁴⁴Tot ce se petrece acolo este minciună. Deci cum poate cineva crede şi spune că ei sunt Dumnezeu?

⁴⁵Ei sunt făuriţi de meşteri şi de argintari, şi nu pot să fie decât ceea ce vor cei care îi lucrează.

⁴⁶Şi dacă lucrătorii care îi fac pe idoli nu mai au mult de trăit, cum vor fi dumnezei cei pe care ei i-au făurit?

⁴⁷Ei nu lasă în urma lor decât minciună şi ruşine.

⁴⁸Ori de câte ori dă peste ei război ori nenorocire, preoţii lor ţin sfat unde să se ascundă cu ei.

⁴⁹Cum dar nu puteţi pricepe că ei nu sunt Dumnezeu, de vreme ce ei nu se pot mântui de primejdia războiului şi nici de alte năprasne ameninţătoare?

⁵⁰Dar, mai târziu, aceşti idoli de lemn, îmbrăcaţi cu argint şi cu aur, se văd că sunt chipuri mincinoase. Şi pentru toate popoarele şi pentru toţi împăraţii este lucru limpede că ei nu sunt Dumnezeu, ci făpturi de mâini omeneşti, şi într’înşii nu se află lucrare dumnezeiască.

⁵¹Cui poate oare să scape din vedere că ei nu sunt Dumnezeu?

⁵²Ei nu pot să sue pe tron pe nici un împărat, iar oamenilor nu pot să le dea ploaie;

⁵³Ei nu pot să-şi facă dreptate şi nici nu pot să ferească pe nimeni de nedreptate, fiindcă ei sunt neputincioşi, şi sunt ca ciorile între pământ şi cer.

⁵⁴Şi când ia foc templul acestor zei, idoli de lemn îmbrăcaţi cu aur şi cu argint, preoţii lor fug şi-şi scapă viaţa, iar ei ard ca şi grindăria templului în mijlocul văpăii.

⁵⁵Ei nu se pot împotrivi nici împăratului şi nici vrăjmaşului.

⁵⁶Deci cum poate cineva să-şi închipuiască şi să creadă că ei sunt Dumnezeu?

⁵⁷Şi aceşti idoli de lemn, îmbrăcaţi cu aur şi cu argint, nici măcar de hoţi nu pot să scape. Şi fiindcă aceia sunt mai tari decât idolii, ei jefuesc aurul şi argintul, precum şi veşmintele cu care sunt îmbrăcaţi, şi pleacă, fără ca ei să-şi vină într’ajutor.

⁵⁸Deci este mai de folos să fii împărat, care îşi desfăşoară puterea lui, sau un vas de treabă într’o casă, de care se poate folosi stăpânul, decât idol, ori mai degrabă o uşă la o casă care apără pe cei ce se află într’însa, decât idol, ori mai degrabă o columnă în palatul unui împărat, decât idol.

⁵⁹Soarele, luna şi stelele care strălucesc şi sunt trimise pentru folosul omului ascultă de porunca lui Dumnezeu;

⁶⁰La fel şi fulgerul este frumos la vedere când scapără, aşijderea şi vântul care suflă pretutindeni.

⁶¹Când Dumnezeu porunceşte norilor să străbată pământul întreg, ei ascultă porunca îndată; când focul este trimis de sus să mistue munţi şi codri, el împlineşte ceea ce i s’a poruncit.

⁶²Aceşti idoli însă nu seamănă cu el nici în frumuseţe şi nici în putere.

⁶³Deci nici să nu credem şi nici să mărturisim că ei sunt Dumnezeu, fiindcă ei nu pot nici să judece şi nici să facă oamenilor bine.

⁶⁴De vreme ce ştim că nu sunt Dumnezeu, nu vă temeţi de ei!

⁶⁵Pe împăraţi ei nu pot nici să-i binecuvînteze şi nici să-i blesteme;

⁶⁶Păgânilor, ei nu le arată semne pe cer; ei nu strălucesc ca soarele şi nici nu luminează ca luna.

⁶⁷Dobitoacele preţuesc mai mult decât ei, iar în primejdie ei nu pot să scape într’un loc adăpostit.

⁶⁸Fiindcă în nici un chip nu ne este dovedit că ei sunt Dumnezeu, nu vă temeţi de ei!

⁶⁹După cum o sperietoare de păsări nu păzeşte nimic într’o bostănărie, tot aşa sunt şi aceşti idoli de lemn îmbrăcaţi cu aur şi cu argint.

⁷⁰La fel sunt ei cu orişice tufă de mărăcini pe care se aşează păsările; la fel sunt aceşti idoli de lemn îmbrăcaţi cu aur şi cu argint ca şi hoiturile zvârlite în întunericul mormântului.

⁷¹Iar după porfiră şi visonul care a putrezit pe ei, dumiriţi-vă că ei nu sunt Dumnezeu, şi în cele din urmă ei înşişi se vor prăpădi şi vor ajunge de batjocură în ţară.

⁷²Mai de preţ este un om drept şi fără idoli, căci el nu se teme de ocară.