Read Biblia Regele Carol II, 1939 Baruh 2 Bible Online

Baruh 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Baruh 2

¹Şi aşa a adeverit Domnul cuvântul său pe care-l grăise împotriva noastră şi împotriva judecătorilor noştri care au judecat pe Israil, împotriva regilor şi voevozilor noştri şi împotriva întregului Israil şi Iuda:

²Că va trimite peste noi astfel de nenorociri, care nu s’au mai întâmplat sub cer vreodată, cum s’a întâmplat acum în Ierusalim, precum este scris în legea lui Moise,

³Ca fiecare din noi să mănânce carnea fiului său şi a fiicei sale.

⁴Şi el i-a dat pe ei în mâna tuturor împărăţiilor învecinate spre batjocură şi spre blestem şi în toate popoarele dimprejur, printre care Domnul îi împrăştiase,

⁵Şi, în loc să fie stăpâni, au ajuns supuşi, fiindcă noi am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru prin neascultarea poruncii sale.

⁶Însă de partea Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, iar de partea noastră şi a părinţilor noştri ruşinarea feţelor noastre,

⁷Fiindcă tot ceea ce a grăit Dom nul împotriva noastră, toată această nenorocire a venit peste noi.

⁸Şi noi n’am îmbunat faţa Domnului ca să ne întoarcem de la cugetele inimii noastre celei rele,

⁹Pentru aceasta Domnul a stat de veghe pentru nenorocirile cu care ne-a ameninţat şi le-a abătut peste noi, fiindcă Domnul este drept în toate lucrările sale pe care el le-a orânduit pentru noi.

¹⁰Cu toate acestea noi tot n’am ascultat de glasul lui, să umblăm întru îndreptările Domnului pe care el ni le-a pus înaintea noastră.

¹¹Şi acum, Doamne Dumnezeul lui lui Israil, tu care ai scos pe poporul tău din ţara Egiptului, cu mână tare, cu minuni şi fapte mai presus de fire, cu putere mare şi cu braţ înalt şi ţi-ai făcut nume mare până în ziua de azi,

¹²Greşit-am, fărădelege şi nedreptate am săvârşit, Doamne Dumnezeul nostru, în rânduielile dreptăţii tale,

¹³Însă întoarce urgia ta de la noi, fiindcă puţini am rămas între popoarele printre care tu ne-ai împrăştiat.

¹⁴Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi ruga noastră fierbinte şi mântueşte-ne pentru numele tău, şi ne dă să aflăm har în ochii celor care ne-au dus în robie,

¹⁵Încât să cunoască toată lumea că tu eşti Domnul Dumnezeul nostru şi că Israil şi neamul lui este numit cu numele tău.

¹⁶O, Doamne, caută din sfânt locaşul tău şi ia aminte; pleacă, Doamne, urechea ta şi auzi!

¹⁷Deschide, Doamne, ochii tăi şi vezi, fiindcă nu morţii cei din iad, al căror duh li s’a luat, vor lăuda pe Domnul şi dreptatea lui,

¹⁸Ci cei cu sufletul întristat peste măsură, gârbov şi fără vlagă, cu ochii sfârşiţi şi slăbiţi, îţi vor da ţie slavă şi vor lăuda dreptatea ta, Doamne!

¹⁹Şi nu din pricina vredniciei părinţilor şi a regilor noştri aducem rugăciunea noastră înaintea feţei tale, Doamne Dumnezeul nostru,

²⁰Căci tu pe bună dreptate ai slobozit mânia şi urgia ta împotriva noastră, precum ai vestit prin robii tăi, profeţii:

²¹«Aşa zice Domnul! Plecaţi sub jug grumazul vostru şi slujiţi împăratului din Babilon, ca astfel să locuiţi în ţara pe care am dăruit-o părinţilor voştri.

²²Iar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, să slujiţi împăratului din Babilon,

²³Atunci voi curma din oraşele lui Iuda şi de pe uliţele Ierusalimului strigătul de bucurie şi cel de veselie şi voioşia mirelui şi a miresei, şi toată ţara se va preface în pustietate fără ţipenie de om!»

²⁴Şi noi tot n’am ascultat de glasul tău, să slujim împăratului Babilonului. Din această pricină ţi-ai adeverit cuvintele tale pe care le-ai grăit prin gura robilor tăi profeţi, ca oasele regilor noştri şi ale părinţilor noştri să fie aruncate afară din mormintele lor.

²⁵Şi într’adevăr că au fost scoase afară la căldura zilei şi la frigul nopţii. Ci ei muriseră de năprasne, de foame, de sabie şi de ciumă,

²⁶Iar tu, din pricina răutăţii casei lui Israil şi a casei lui Iuda, chiar templul tău, în care se chiamă numele tău, l-ai adus în starea în care se vede astăzi.

²⁷Şi tu, Doamne Dumnezeul nostru, tu te-ai purtat cu noi după toată bunătatea ta şi după toată marea ta îndurare,

²⁸Precum ai rostit prin gura robului tău Moise, când i-ai poruncit să scrie legea pe care s’o grăiască fiilor lui Israil:

²⁹«Dacă nu veţi asculta de glasul meu, această mare şi numeroasă mulţime va ajunge una mică printre popoarele pe unde îi voi împrăştia,

³⁰Fiindcă ştiu că nu mă ascultă, fiindcă el este norod tare la cerbice, însă în pământul robiei lor se vor învăţa minte,

³¹Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul lor; şi le voi da inimă şi urechi ca să audă.

³²Atunci mă vor proslăvi şi-şi vor aduce aminte de numele meu în ţara unde vor fi duşi în robie.

³³Şi de la îndărătnicia lor se vor întoarce, precum şi de la faptele cele rele, fiindcă îşi vor aduce aminte de păţania părinţilor lor care au păcătuit înaintea Domnului.

³⁴Şi îi voi întoarce atunci în ţara pe care am dat-o cu jurământ strămoşilor lor, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, şi pe care o vor stăpâni, şi îi voi înmulţi şi niciodată nu-i voi împuţina.

³⁵Şi voi încheia cu ei legământ veşnic, ca eu să fiu Dumnezeul lor şi ei să fie poporul meu. Şi-atunci nu voi mai izgoni pe poporul meu Israil din ţara pe care eu le-am dat-o.»