Read Biblia Regele Carol II, 1939 Baruh 4 Bible Online

Baruh 4 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Baruh 4

¹Înţelepciunea este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinueşte deapururi. Toţi cei care se ţin de ea dobândesc viaţă, iar cei care o părăsesc – moarte.

²Întoarce-te, Iacobe, la înţelepciune şi apucă-o; îndreaptă-te spre strălucirea ei şi umblă în lumina ei.

³Nu lăsa slava ta altuia şi nici celor de alt neam foloasele înţelepciunii.

⁴Fericiţi suntem, Israile, fiindcă ceea ce iubeşte Dumnezeu ni s’a descoperit nouă.

⁵Îndrăzneşte, norodul meu, care porţi numele lui Israil.

⁶Fost-aţi vânduţi păgânilor, dar nu spre pieire. Ci numai fiindcă aţi întărâtat pe Dumnezeu, aţi fost daţi în mâna vrăjmaşilor;

⁷Fiindcă aţi întărâtat râvna ziditorului vostru şi aţi adus jertfă demonilor, şi nu lui Dumnezeu.

⁸Uita-taţi pe Dumnezeul cel veşnic care v’a născut şi aţi întristat Ierusalimul cel care v’a crescut,

⁹Şi care, văzând urgia lui Dumnezeu deslănţuindu-se asupra voastră, zise:

¹⁰«Ascultaţi, voi vecinele Sionului, căci Dumnezeu m’a lovit cu mare jale. Am văzut robirea fiilor şi a fiicelor mele pe care Cel Veşnic a adus-o peste ei.

¹¹Crescutu-i-am cu voioşie şi a trebuit să-i las să plece cu plânset şi cu jale.

¹²Nimeni să nu se bucure văzându-mă văduvă şi de mulţi părăsită. Pustiită sunt din pricina păcatelor fiilor mei, fiindcă s’au abătut de la legea Domnului,

¹³Şi nu s’au îngrijit de orânduirile lui şi pe calea poruncilor lui n’au umblat şi nici pe cărarea dreptei rânduieli n’a călcat piciorul lor.

¹⁴Veniţi, vecinele Sionului, şi amintiţi-vă de robirea fiilor şi fiicelor mele pe care Cel Veşnic a adus-o peste ei!

¹⁵Căci el a adus peste ei un popor de departe, popor îndrăzneţ şi cu limbă streină, care de cel bătrân nu se ruşina, iar de copii nu se îndura,

¹⁶Şi care a răpit pe drăgălaşii copii ai văduvei şi celei pustiite i-a răpit fiicele!

¹⁷Dar eu, cum aş putea să vă fiu de ajutor?

¹⁸Fiindcă numai cel care a abătut nenorocirea peste voi, numai acela poate să vă mântuiască din mâna vrăjmaşilor voştri.

¹⁹Duceţi-vă, copii, duceţi-vă, căci eu trebue să fiu lăsată pustie.

²⁰Dezbrăcat-am veşmântul meu de pace şi m’am îmbrăcat cu cel de rugă fierbinte şi în toate zilele vieţii mele striga-voi către Cel Veşnic.

²¹Dar îndrăzniţi şi voi, copiilor, şi strigaţi şi voi către Dumnezeu, căci el vă va mântui de împilare şi de mâna vrăjmaşilor voştri;

²²Deoarece eu am nădejde în Cel Veşnic, că el vă va mântui şi mă veselesc că Cel Sfânt şi Veşnic, Mântuitorul vostru, în curând se va milostivi spre voi.

²³Şi dacă v’am lăsat să vă duceţi cu plânset şi cu jale, Domnul îmi va face mie parte de veşnică bucurie şi plăcere.

²⁴Şi precum vecinele Sionului au văzut ducerea voastră în robie, tot astfel vor vedea în curând mântuirea voastră de la Dumnezeu, de care vă veţi învrednici cu marea şi strălucita slavă a Celui Veşnic.

²⁵Copii, înduraţi cu răbdare mânia care a venit peste voi de la Domnul. Pe tine te-a urmărit vrăjmaşul, dar în curând vei vedea pieirea lui şi-i vei pune piciorul tău pe grumaz.

²⁶Plăpânzii mei fii au fost siliţi să străbată drumuri crâncene şi au fost târîţi ca o turmă pe care vrăjmaşul o răpeşte.

²⁷Îndrăzniţi, copii, şi strigaţi către Dumnezeu, căci cel care a adus nenorocirea peste voi poate să-şi şi aducă aminte.

²⁸Şi după cum cugetul vostru era plecat să se rătăcească de Dumnezeu, străduiţi-vă de zece ori să-l căutaţi din nou,

²⁹Fiindcă el, cel care a adus peste voi prăpădul, o dată cu mântuirea voastră vă va hărăzi şi veşnică bucurie.»

³⁰Îndrăzneşte, Ierusalime! Căci cel care ţi-a dat nume te va şi mângâia.

³¹Dar vai de cei care ţi-au pricinuit rău şi de căderea ta s’au bucurat!

³²Vai de cetăţile în care fiii tăi au fost robi! Vai şi de acelea care i-au primit!

³³Şi după cum s’au bucurat de căderea ta, tot aşa se vor jeli pentru pustiirea lor.

³⁴Căci voi lua bucuria din mulţimea norodului şi veselia lor se va preface în jale:

³⁵Foc va aduce peste ele în scurtă vreme Cel Veşnic şi multă vreme vor fi locuite de duhuri necurate.

³⁶Priveşte împrejur, Ierusalime, înspre răsărit, şi vezi bucuria care îţi va veni de la Dumnezeu.

³⁷Iată, feciorii pe care i-ai lăsat să plece vin de la răsăritul şi până la apusul soarelui, adunaţi prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.