Read Biblia Regele Carol II, 1939 Istoria Suzanei 1 Bible Online

Istoria Suzanei 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Istoria Suzanei 1

¹Era un om care locuia în Babilon şi care se numea Ioachim.

²Şi el îşi luă de soţie o femeie cu numele Suzana, fiica lui Hilchia, femeie foarte frumoasă şi temătoare de Dumnezeu.

³Dar şi părinţii erau cucernici şi ei crescuseră pe fiica lor după legea lui Moise.

⁴Ioachim însă era foarte bogat şi lângă casa lui avea o grădină. La el aveau obiceiul să se adune Iudeii, fiindcă el era cel mai cu vază dintre ei.

⁵Şi în anul acela fuseseră aşezaţi ca judecători ai poporului doi bătrâni, despre care Domnul a zis: «Din Babilon a purces fărădelegea, de la bătrânii care fuseseră puşi judecători şi despre care lumea credea că ei cârmuesc norodul!»

⁶Ei veneau adesea în casa lui Ioachim, iar toţi câţi aveau pricini de judecat se duceau la ei.

⁷Ci la amiază, după ce poporul pleca, ieşea şi Suzana de se plimba în grădina bărbatului său,

⁸Şi fiindcă cei doi bătrâni o vedeau că iese la plimbare în fiecare zi, îi apucă o poftă nestăpânită pentru ea.

⁹Atunci ei îşi stricară mintea şi-şi îndreptară ochii în pământ ca să nu se uite la cer şi nici să-şi aducă aminte de hotărîrile judecăţii celei drepte.

¹⁰Şi amândoi erau cuprinşi de aceeaşi patimă de iubire, dar nu-şi spuneau unul altuia ce-l chinueşte,

¹¹Fiindcă se ruşinau să-şi dezvăluiască unul altuia pofta care îi împingea către ea.

¹²Cu toate acestea ei căutau prilej ca s’o vadă în fiecare zi.

¹³Dar într’o zi, unul îmbie pe celălalt: «Haidem acasă, căci este vremea prânzului!» Şi după ce ieşiră şi se despărţiră unul de altul,

¹⁴Apucară pe câte un drum de ocol şi se întâlniră tot în acelaşi loc, iar când se întrebară unul pe altul care este pricina, ei îşi mărturisiră patima lor. Apoi se înţeleseră pentru vremea când ei ar putea s’o găsească singură.

¹⁵Şi pe când ei pândeau o zi prielnică, iată că Suzana intră în grădină, aşa cum avea obiceiul, împreună cu două slujnice, ca să se scalde, fiindcă era cald.

¹⁶Dar în grădină nu se afla nimeni decât cei doi bărbaţi ascunşi, care o pândeau.

¹⁷Apoi ea porunci slujnicelor: «Aduceţi-mi mirezme şi unsori şi închideţi poarta grădinii, ca să mă scald!»

¹⁸Şi ele făcură întocmai şi închiseră poarta grădinii şi ieşiră prin poarta de din dos, ca să aducă ceea ce ea le poruncise, fără să ştie că bătrânii erau ascunşi în grădină.

¹⁹Şi îndată după ce ieşiră slujnicele, cei doi bătrâni se sculară şi alergară la ea.

²⁰Şi-i ziseră: «Vezi! Poarta grădinii este închisă şi nimeni nu ne poate vedea, şi suntem aprinşi de iubire pentru tine; îngădueşte-ne ca să fim cu tine,

²¹Iar de nu, vom mărturisi împotriva ta că a fost cu tine un flăcău, de aceea ai dat drumul slujnicelor să se ducă.»

²²Atunci suspină Suzana şi zise: «Sunt strâmtorată din toate părţile! Dacă fac ceea ce-mi spuneţi, moartea m’aşteaptă, iar dacă nu fac, nu pot scăpa din mâna voastră.

²³Ci mai degrabă să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuesc împotriva Domnului.»

²⁴Atunci Suzana strigă cu glas mare, dar şi cei doi bătrâni strigară la ea,

²⁵Iar unul dintr’înşii alergă şi deschise porţile grădinii.

²⁶Când însă slugile auziră strigătul în grădină, alergară degrabă pe poarta cea de din dos, ca să vadă ce i s’a întâmplat stăpânei.

²⁷Şi când bătrânii lămuriră pricina, slugile se ruşinară foarte, fiindcă niciodată nu se spusese asemenea lucru despre Suzana.

²⁸A doua zi, când poporul se strânse la soţul ei Ioachim, veniră şi cei doi bătrâni, plini de gânduri necurate împotriva Suzanei, ca s’o dea spre moarte,

²⁹Şi ziseră înaintea poporului: «Trimiteţi după Suzana, fiica lui Hilchia, soţia lui Ioachim». Şi o chemară.

³⁰Şi ea veni cu părinţii ei, cu copiii şi cu toate rudele ei.

³¹Însă Suzana era foarte gingaşă şi frumoasă la chip.

³²Atunci cei doi bătrâni fără de lege porunciră să i se ia vălul, fiindcă ea purta văl, ca să se sature de frumuseţea ei.

³³Şi toţi ai săi precum şi cunoscuţii ei izbucniră în plâns.

³⁴După aceasta, cei doi bătrâni se sculară în mijlocul poporului şi-şi puseră mâinile pe capul ei,

³⁵Iar ea uitându-se la cer plângea, căci inima ei nădăjduia în Domnul.

³⁶Atunci bătrânii ziseră: «Pe când noi ne plimbam singuri prin grădină, intră ea cu două slujnice şi, după ce a poruncit să închidă porţile, dădu drumul slujnicelor.

³⁷Apoi veni la ea un tânăr care până atunci stătuse ascuns şi se culcă cu ea.

³⁸Noi, care în vremea aceasta eram în colţul grădinii, când am văzut această fărădelege, alergarăm spre ei.

³⁹Şi noi am văzut cum ei erau culcaţi împreună, dar n’am putut să punem mâna pe flăcăul acela, şi fiindcă el era mai tare decât noi, deschise porţile grădinii şi o luă la goană,

⁴⁰Iar pe ea am prins-o şi o întrebarăm: «Cine era flăcăul?»,

⁴¹Însă ea n’a vrut să ne spuie. Iată ce mărturisim!» Şi obştia i-a crezut pe ei ca pe nişte bătrâni ai poporului şi judecători ce erau, şi o osândiră la moarte.

⁴²Atunci Suzana izbucni în hohote de plâns şi zise: «O, Dumnezeule cel veşnic, cel ce cunoşti cele ascunse, fiindcă tu le ştii înainte ca ele să ia fiinţă,

⁴³Tu ştii că ei au mărturisit strâmb împotriva mea, şi iată că eu mor cu toate că n’am săvârşit nimic din ceea ce ei în răutatea lor au născocit împotriva mea!»

⁴⁴Şi Domnul a ascultat glasul ei.

⁴⁵Şi pe când ei o duceau s’o omoare, Dumnezeu deşteptă duhul sfânt al unui tânăr pe care îl chema Daniil,

⁴⁶Care strigă cu glas tare: «Nevinovat sunt eu de sângele acestei femei!»

⁴⁷Atunci întreg poporul se întoarse spre el şi-l întrebă: «Ce însemnează cuvântul acesta pe care tu l-ai grăit?»

⁴⁸Iar el venind în mijlocul lor zise: «Aşa de nebuni sunteţi voi, fii ai lui Israil, să osândiţi pe o fiică a lui Israil, fără să cercetaţi şi fără să cunoaşteţi adevărul?

⁴⁹Întoarceţi-vă înapoi la judecătorie, fiindcă aceştia au mărturisit strâmb împotriva ei!»

⁵⁰Atunci, tot norodul se întoarse grabnic. Şi bătrânii îi ziseră: «Vino aici şi stai în mijlocul nostru şi ne spune gândul tău, căci ţie ţi-a hărăzit Dumnezeu înţelepciunea bătrâneţii!»

⁵¹Dar Daniil a zis poporului: «Despărţiţi-i unul de altul ca să-i ascult!»

⁵²Şi după ce au fost despărţiţi unul de altul, el chemă pe unul din ei şi-i zise: «Îmbătrânitule în zile rele, acum vin peste tine păcatele tale pe care tu le-ai săvârşit mai nainte,

⁵³Din pricină că ai făcut judecată nedreaptă şi ai osândit pe cei nevinovaţi, iar celor vinovaţi le dădeai drumul, cu toate că Domnul a zis: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l ucizi!»

⁵⁴Şi acum, dacă ai văzut-o, spune: Sub ce fel de copac i-ai văzut pe amândoi când erau împreună?» Şi el răspunse: «Sub un ulm».

⁵⁵Atunci Daniil zise: «Minţit-ai îndeajuns pentru pierderea capului tău, căci îngerul lui Dumnezeu primit-a poruncă să te despice în două!»

⁵⁶Şi după ce i-a dat drumul, a poruncit să-i aducă pe celălalt căruia îi zise: «Neam al lui Canaan şi nu al lui Iuda! Frumuseţea ei te-a ademenit şi patima ţi-a stricat inima!

⁵⁷Aşa vă purtaţi voi cu fiicele lui Israil, cărora fiindu-le frică de voi se lăsau în voia voastră, iar fiica lui Iuda n’a putut să îndure fărădelegea voastră!

⁵⁸Acum deci, spune-mi: Sub ce fel de copac i-ai văzut pe amândoi, când erau împreună?» Şi el răspunse: «Sub un stejar!»

⁵⁹Şi Daniil îi zise: «Minţit-ai în de-ajuns pentru pierderea capului tău, căci îngerul Domnului stă cu sabia în mână, ca să te taie în două şi să vă dea pierzării!»

⁶⁰Atunci toată obştia izbucni în strigăte şi proslăvi pe Dumnezeu cel care a mântuit pe cei ce nădăjduesc în el.

⁶¹Apoi se ridicară împotriva celor doi bătrâni pe care Daniil i-a dovedit că au mărturisit strâmb din chiar spusa lor, şi le-a făcut răul pe care ei voiseră să-l facă aproapelui lor,

⁶²Ca să împlinească legea lui Moise; şi ei i-au osândit la moarte, iar sângele nevinovat fost-a mântuit în ziua aceea.

⁶³Atunci Hilchia şi soţia lui, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, preamăriră pe Dumnezeu pentru fiica lor Suzana, precum şi rudele ei, fiindcă nu s’a aflat în ea pricină de ocară.

⁶⁴Şi Daniil a ajuns la mare cinste în faţa norodului din ziua aceea şi în vremea mai de pe urmă.