Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iezechil 16 Bible Online

Iezechil 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iezechil 16

¹Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:

²«Fiul omului! Dezvălueşte cetăţii Ierusalimului grozăviile lui,

³Şi-i spune: «Aşa rosteşte Domnul către Ierusalim! Obârşia şi patria ta este ţara Canaanului: tatăl tău a fost amorit şi maică-ta hetită.

⁴Dar naşterea ta cum a fost? În ziua naşterii tale nu ţi s’a tăiat buricul şi în apă n’ai fost scăldată ca să fii curată, cu sare n’ai fost frecată şi cu scutece n’ai fost înfăşată!

⁵Ochiul nimănui nu avu grijă de tine, ca să-ţi facă vre-una din aceste îngrijiri din milă către tine, ci ai fost zvârlită pe câmp cu scârbă, în ziua naşterii tale.

⁶Dar când am trecut pe lângă tine şi te-am văzut cum te zbăteai în sânge, ţi-am zis: «În sângele tău rămâi cu zile, cu zile să rămâi în sângele tău,

⁷Şi înmulţeşte-te ca florile de pe câmp!» Şi te-ai înmulţit, ai crescut şi te-ai făcut mare, sânii tăi crescură şi părul ţi se făcu mare, şi erai goală, de tot goală.

⁸Şi când am mai trecut pe acolo şi te-am văzut, iată că-ţi venise vremea dragostei. Apoi am întins peste tine poala veşmântului meu şi ţi-am acoperit goliciunea şi cu jurământ am făcut legământ cu tine», – zice Domnul Dumnezeu, – «şi ajunseşi să fii soţia mea.

⁹Şi te-am scăldat şi te-am spălat de sângele cel de pe tine şi cu mirezme te-am uns,

¹⁰Apoi te-am îmbrăcat cu veşminte brodate şi ţi-am făcut sandale de viţel de mare şi ţi-am făcut turban de vison şi veşmânt de pânză subţire;

¹¹Împodobitu-te-am cu giuvaeruri, cu brăţări la mâini şi cu salbă la gât;

¹²Inel în nas ţi-am pus, şi cercei în urechi, în sfârşit o coroană pe cap.

¹³Şi aşa te-ai făcut frumoasă, cu aur şi cu argint, cu veşminte de vison şi de pânză subţire şi de broderii. Şi mâncai lamură de făină, miere şi untdelemn, şi erai frumoasă, frumoasă tare, şi ajunseseşi să fii regină.

¹⁴Şi ţi se dusese şi vestea printre neamuri de frumuseţea ta, căci era desăvârşită din pricina podoabelor pe care le pusesem pe tine», – zice Domnul Dumnezeu.

¹⁵«Dar tu te-ai bizuit pe frumuseţea ta, şi din pricina renumelui tău te-ai desfrânat, şi te dădeai cu neînfrânarea ta oricărui trecător.

¹⁶Şi-ţi luaşi din hainele tale şi-ţi făcuşi cu ele jertfelnice pe înălţimi cu idoli împodobiţi cu veşminte de felurite colori, şi pe care înălţimi te-ai desfrânat, aşa cum nu s’a mai întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla;

¹⁷Luaşi apoi giuvaerurile tale cele de aur şi de argint pe care ţi le făcusem dar şi-ţi făcuşi din ele chipuri de oameni ca să te desfrânezi cu ei;

¹⁸Pe urmă ai luat veşmintele şi broderiile tale şi te-ai îmbrăcat cu ele, şi mirezmele mele şi tămâia mea, şi le-ai adus înaintea lor,

¹⁹Şi pâinea mea pe care ţi-o dădusem, lamura de făină şi mierea care era să-ţi fie hrană, o puseşi dinaintea lor, întru miros cu bună mireazmă», – zice Domnul Dumnezeu.

²⁰Apoi luaşi pe fiii şi pe fiicele tale pe care i-ai născut pentru mine şi-i aduseşi lor jertfă, ca să-i mănânce! Dar ai crezut că desfrânarea ta n’ajunge!

²¹Căci ai junghiat pe fiii tăi, şi i-ai trecut prin foc şi i-ai ars pentru ei,

²²Fără ca, săvârşind aceste ticăloşii şi spurcăciuni, să-ţi mai fi adus aminte de vremea tinereţelor tale, când erai goală, goală de tot şi te zbăteai în sângele tău!

²³Şi după toate aceste ticăloşii, vai! vai de tine!» – zice Domnul Dumnezeu, –

²⁴«Ţi-ai mai zidit jertfelnice pe înălţimi şi ţi-ai făcut temple în orice poiană de pe dealuri.

²⁵La orişice răspântie ţi-ai făcut o capişte pe un deal al tău, ca să-ţi batjocoreşti frumuseţea ta şi ţi-ai desfăcut picioarele la orice trecător şi ţi-ai înmulţit desfrânările tale.

²⁶Te-ai desfrânat şi cu Egiptenii, vecinii tăi neînfrânaţi, şi ţi-ai înmulţit desfrânările tale, ca să mă zădărăşti.

²⁷Şi de aceea întinsei mâna mea şi-ţi tăiai din ceea ce-ţi fusese rânduit şi te-am lăsat pradă urgiei duşmancelor tale, filistencelor, cărora le era ruşine de purtarea ta cea neînfrânată.

²⁸Dar te-ai mai desfrânat şi cu Asirienii, fără să te saturi, şi desfrânându-te cu ei tot nu ţi-a fost deajuns,

²⁹Şi încă ai făptuit desfrânările tale în Canaan, şi în Caldeea, dar nici aşa nu te-ai săturat.

³⁰O, ce inimă slabă!» – zice Domnul Dumnezeu, – «de făptueşti toate acestea, fapte de curvă nestăpânită!

³¹Şi când îţi clădeai pe înălţimea ta capişti cu jertfelnice la orişice răspântie şi în orişice poiană de pe înălţimi îţi ridicai templu, nu erai ca o desfrânată care îşi lua darul,

³²Ci erai o desfrânată care în locul bărbatului său primea pe streini.

³³De obicei, la toate desfrânatele se dau daruri, ci numai tu ai făcut daruri ibovnicilor tăi şi plocoane pentru desfrânările tale, ca de pretutindeni să vie la tine.

³⁴Dar cu desfrânările tale s’a întâmplat altminteri decât cu femeile: nimeni nu umbla după neînfrânarea ta, ci tu dădeai daruri, iar ţie nu ţi se dădeau. Astfel, cu tine, lucrurile au fost pe dos!

³⁵Pentru aceasta, desfrânato, ascultă cuvântul Domnului:

³⁶«Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! Din pricină că săvârşind desfrânările tale ţi-ai dezvelit ocara ta şi ţi-ai descoperit goliciunea ta înaintea ibovnicilor tăi, adică înaintea tuturor idolilor urîciunii tale, pentru sângele fiilor tăi, pe care tu li l-ai dat,

³⁷Iată că voi aduna pe toţi ibovnicii tăi pe care i-ai îndrăgit şi pe care i-ai iubit, afară de toţi aceia pe care i-ai urît, îi voi aduna, zic, împotriva ta de pretutindeni şi voi dezveli goliciunea ta, şi vor vedea ocara ta,

³⁸Şi te voi judeca după pravila desfrânatelor şi a vărsătoarelor de sânge. Şi te voi copleşi cu mânia mea şi cu râvna mea,

³⁹Şi te voi da pe mâna lor, şi-ţi vor dărâma înălţimile tale cu jertfelnice şi vor prăbuşi templele de pe dealuri; dezbrăca-te-vor de veşmintele tale, răpi-vor giuvaerurile tale şi te vor lăsa goală, de tot goală.

⁴⁰Şi obştia întreagă va porni împotriva ta şi te vor ucide cu pietre şi te vor ciopârţi cu săbiile,

⁴¹Da-vor foc caselor tale şi te vor judeca în văzul multor femei, şi voi curma cu desfrâul tău şi nu vei mai face daruri!

⁴²Şi-mi voi domoli mânia mea în tine şi râvna mea o voi depărta de tine şi mă voi potoli şi nu mă voi mai necăji,

⁴³Fiindcă nu-mi voi mai aduce aminte de zilele tinereţelor tale, când tu m’ai zădărît cu toate fărădelegile tale, ci toată purtarea ta ţi-o voi întoarce în capul tău», – rosteşte Domnul Dumnezeu, – «şi nu vei mai săvârşi desfrâul cu toţi idolii tăi!

⁴⁴Şi orişicine va alcătui o pildă, va zice în bătaie de joc: «Cum e mama, aşa-i şi fiică-sa!»

⁴⁵Tu eşti fiica maicii tale, care şi-a lăsat bărbatul şi copiii, soră cu surorile tale, care şi-au lăsat bărbaţii şi copiii lor: mama voastră hetită şi tatăl vostru a fost amorit.

⁴⁶Sora voastră cea mai mare este Samaria cu fiicele ei, care locueşte la miază-noapte de tine, iar sora ta cea mezină, care locueşte la miază-zi de tine, este Sodoma cu fiicele ei.

⁴⁷Şi cu toate că n’ai umblat pe calea lor şi n’ai săvârşit ticăloşiile lor, mai degrabă decât ele te-ai stricat în toată purtarea ta.

⁴⁸Viu sunt eu», – zice Domnul Dumnezeu, – «că soră-ta Sodoma, adică ea şi fiicele ei, n’au săvârşit atâta cât ai săvârşit tu şi fiicele tale!

⁴⁹Ia să vezi care a fost păcatul Sodomei: trufia, belşugul şi lipsa de grijă în care trăia cu fiicele sale, fără să sprijine mâna celui sărac şi lipsit.

⁵⁰Şi ele s’au trufit şi în văzul meu au săvârşit ticăloşii, pentru acesta le-am pierdut, după cum vezi.

⁵¹Dar Samaria n’a păcătuit nici pe jumătate din păcatele tale, ba mai vârtos tu ai înmulţit ticăloşiile tale mai mult decât ele, iar în toate ticăloşiile pe care le-ai făptuit ai îndreptăţit pe surorile tale.

⁵²Poartă deci şi tu ponosul pe care l-ai zvârlit în surorile tale, pentru păcatele tale, prin care ai ajuns şi mai ticăloasă decât ele, încât ele sunt mai drepte decât tine. Poartă deci ruşinea şi ocara ta, pentru că ai îndreptăţit pe surorile tale!

⁵³Şi eu voi schimba soarta lor: starea Sodomei şi a fiicelor ei şi starea Samariei şi a fiicelor ei, şi voi schimba şi starea ta în mijlocul lor,

⁵⁴Ca să-ţi tragi ocara şi să fii batjocorită pentru ceea ce tu ai săvârşit ca să le mângâi.

⁵⁵Atunci Sodoma împreună cu fiicele ei se vor întoarce la starea lor cea dintâi, aşijderea şi Samaria şi fiicele ei se vor întoarce la starea lor cea dintâi şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce la starea voastră cea dintâi,

⁵⁶Şi nu va mai fi Sodoma, sora ta, în gura ta cuvânt de ocară în vremea deşertăciunii tale,

⁵⁷Înainte ca să se fi dezvelit goliciunea ta, ca în ziua de astăzi, batjocură pentru fiicele Edomului şi pentru toate vecinele, pentru filistence, care jur-împrejur îşi râd de tine.

⁵⁸Să-ţi ispăşeşti desfrânarea şi ticăloşiile», – zice Domnul.

⁵⁹Căci aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Mă voi purta şi eu cu tine precum te-ai purtat tu: când adică ai călcat jurământul şi ai stricat legământul pe care l-am încheiat cu tine;

⁶⁰Cu toate acestea eu îmi voi aduce aminte de legământul încheiat cu tine în zilele tinereţelor tale, şi voi încheia legământ veşnic cu tine.

⁶¹Atunci îţi vei aduce aminte şi te vei ruşina, când voi lua pe surorile tale cele mai mari şi pe cele mai mici decât tine şi ţi le voi da ca fiice, dar nu în puterea legământului tău.

⁶²Şi voi încheia legământ cu tine ca să cunoşti că eu sunt Domnul,

⁶³Şi ca să-ţi aduci aminte şi să-ţi fie ruşine, încât să nu mai deschizi gura, când te voi ierta de tot ceea ce ai săvârşit», – zice Domnul Dumnezeu.