Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iezechil 20 Bible Online

Iezechil 20 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iezechil 20

¹Iar în anul al şaptelea, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, veniră din bătrânii poporului să întrebe pe Domnul şi statură înaintea mea.

²Şi atunci fost-a cuvântul Domnului către mine şi-mi grăi:

³«Fiul omului! Spune bătrânilor lui Israil astfel: «Aşa rosteşte Domnul: Venit-aţi oare să mă întrebaţi? Viu sunt eu, dacă mă voi lăsa întrebat», – zice Domnul Dumnezeu.

⁴«Vrei să-i judeci, vrei să-i judeci, fiul omului? Arată-le blestemăţiile părinţilor lor,

⁵Şi le spune: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! În ziua când am ales pe Israil, ridicai mâna mea cu jurământ către seminţia casei lui Iacob şi mă descoperii în ţara Egiptului, şi cu jurământ ridicai mâna mea spre ei: «Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!»

⁶În ziua aceea ridicai mâna mea cu jurământ că-i voi scoate din ţara Egiptului şi-i voi duce într’o ţară în care curge lapte şi miere, giuvaer între toate împărăţiile,

⁷Şi le-am poruncit: «Fiecare să arunce idolii de dinaintea ochilor săi şi nu vă mai pângăriţi cu idolii Egiptului, căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.»

⁸Dar s’au oţărît împotriva mea şi nu au vrut să mă asculte şi nimeni n’a aruncat idolii din ochii lor şi nici n’au părăsit idolii Egiptului. Şi atunci îmi zisei: «Să vărs urgia mea împotriva lor şi să deşert văpaia mea într’înşii în ţara Egiptului!»

⁹Dar i-am cruţat pentru numele meu, să nu se pângărească ei în ochii noroadelor în mijlocul cărora petrec, cărora le-am vestit că-i voi scoate din țara Egiptului.

¹⁰Şi astfel îi scosei din ţara Egiptului şi-i adusei în pustie,

¹¹Şi le dădui legile mele şi le vestii rânduielile mele, pe care omul trebue să le împlinească şi să fie viu.

¹²Ba i-am dat şi Sâmbetele mele, ca să fie semn între mine şi ei, şi să cunoască orişicine că eu sunt Domnul cel care sfinţesc.

¹³Dar cei din neamul lui Israil s’au oţărît împotriva mea în pustie, în legile mele n’au umblat, dispreţuit-au rânduielile mele pe care trebue să le împlinească omul ca să fie viu, pângărit-au Sâmbetele mele. Şi atunci cugetat-am: «Să vărs urgia mea peste ei în pustie şi să-i nimicesc!»

¹⁴Dar mi-a fost milă pentru numele meu, ca să nu se facă de ocară înaintea noroadelor din faţa cărora îi scosesem.

¹⁵Şi mi-am ridicat mâna mea cu jurământ împotriva lor în pustie, ca să nu-i duc în pământul pe care li-l făgăduisem, ţară în care curge lapte şi miere, mândreţea tuturor împărăţiilor,

¹⁶Fiindcă au dispreţuit legiuirile mele, în legile mele n’au umblat, Sâmbetele mele le-au pângărit, umblând cu inima după idolii lor.

¹⁷Şi iar m’am milostivit ca să nu-i nimicesc şi să-i isprăvesc chiar în pustie,

¹⁸Şi am grăit în pustie către feciorii lor: «Nu vă călăuziţi de datinele părinţilor voştri şi obiceiurile nu le ţineţi, şi cu idolii lor nu vă pângăriţi.

¹⁹Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, în legile mele să umblaţi, şi orânduielile mele să le păziţi şi să le împliniţi,

²⁰Sâmbetele mele să le sfinţiţi, ca să fie semn între mine şi voi că eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru.»

²¹Dar şi fiii s’au răsculat împotriva mea, si în legile mele n’au umblat, orânduielile mele nu le-au păzit, ca să le împlinească, şi după care trebue să vieţuiască omul ca să fie viu, şi Sâmbetele mele le-au pângărit. De aceea am cugetat să-mi vărs mânia mea peste ei şi într’înşii să deşert urgia mea în pustie.

²²Şi iarăşi am tras mâna mea înapoi şi m’am îndurat pentru numele meu, ca să nu se facă de ocară înaintea noroadelor în văzul cărora îi scosesem din Egipt.

²³Şi mi-am ridicat mâna mea cu jurământ împotriva lor în pustie, să-i împrăştiu printre păgâni şi să-i răspândesc în împărăţii,

²⁴Fiindcă n’au împlinit legiuirile mele şi rânduielile mele le-au dispreţuit, Sâmbetele mele le-au pângărit şi au umblat cu ochii după idolii părinţilor lor.

²⁵Din această pricină le-am dat rânduieli care n’au fost bune şi legiuiri după care nu putură să vieţuiască,

²⁶Şi i-am făcut spurcaţi cu darurile lor, căci ardeau în foc pe cel întâi născut, şi aceasta ca să le insuflu atâta groază, încât să cunoască ei că eu sunt Domnul!»

²⁷De aceea, fiul omului, vorbeşte către neamul lui Israil şi spune: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! Dar iată în ce fel m’au mai batjocorit strămoşii voştri căzând de la credinţă:

²⁸După ce i-am dus în ţara pe care cu jurământ le-am făgăduit să le-o dau, oriunde văzură o colină înaltă, ori un copac stufos, acolo junghiară jertfele lor, şi aduseră darurile lor zădărîtoare, întru miros de bună mireazmă, şi tot acolo săvârşiră şi turnările lor.

²⁹Şi i-am întrebat: «Ce fel de înălţime este aceasta unde vă duceţi?» Şi i-a rămas numele «înălţime», până în ziua de azi.

³⁰De aceea spune casei lui Israil: «Aşa zice Domnul Dumnezeu! Tot în chipul străbunilor voştri vă întinaţi şi voi şi vă desfrânaţi după idolii lor,

³¹Ba încă le aduceţi şi daruri de la voi, arzând pe copiii voştri în foc, şi vă pângăriţi cu idolii voştri până în vremea de astăzi, şi mai vreţi să mă mai las întrebat de tine, neam al lui Israil? Viu sunt eu», – zice Domnul Dumnezeu, – «că nu mă voi îndupleca să mă întrebaţi voi.

³²Şi ceea ce vă vine în minte şi cugetaţi nu se va întâmpla, adică: «Să fim ca noroadele şi ca neamurile împărăţiilor, să ne închinăm la lemne şi la pietre!»

³³«Dar viu sunt eu», – zice Domnul, – «căci cu mână vânjoasă şi cu braţ întins şi cu potop de mânie voi domni peste voi,

³⁴Şi vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din împărăţiile în care v’am risipit, cu mână vânjoasă şi cu braţ întins şi cu potop de mânie,

³⁵Şi vă voi duce în pustiul noroadelor şi mă voi judeca cu voi faţă către faţă,

³⁶Precum am judecat pe străbunii voştri în pustiul ţării Egiptului, aşa mă voi judeca eu cu voi», – zice Domnul Dumnezeu.

³⁷«Şi vă voi trece pe sub toiagul meu, şi vă voi aduce spre povaţa legământului.

³⁸Atunci voi osebi dintre voi pe cei care s’au răsculat şi au păcătuit împotrivă-mi, scoate-i-voi din pământul pribegiei lor, şi nu vor intra în pământul lui Israil, ca să cunoaşteţi că eu sunt Domnul.

³⁹Dar pentru voi, cei din neamul lui Israil, iată ce rosteşte Domnul! Fiecare să înlăture idolii săi şi apoi, dacă n’aţi mai vrea să mai ascultaţi de mine, să nu mai pângăriţi numele cel sfânt al meu cu darurile şi cu idolii voştri.

⁴⁰În muntele cel sfânt al meu, pe înaltul munte al lui Israil», – zice Domnul Dumnezeu, – «îmi veţi sluji mie, voi toţi cei din neamul lui Israil de pe pământ. Acolo voi binevoi întru voi şi voi căuta la jertfele voastre ridicate şi la darurile voastre din pârgă, cu care voi mă sfinţiţi.

⁴¹Şi voi căuta la voi cu milă, ca întru miros de bună mireazmă, când vă voi scoate dintre popoare şi vă voi strânge din împărăţiile în care v’am risipit şi mă voi sfinţi întru voi în văzul noroadelor,

⁴²Ca să ştiţi voi că eu sunt Domnul, când vă voi duce în pământul lui Israil, în ţara pentru care cu jurământ am ridicat mâna mea că o voi da strămoşilor voştri.

⁴³Şi acolo să vă aduceţi aminte de viaţa şi de faptele voastre cu care v’aţi întinat, şi să vă scârbiţi de toate răutăţile pe care le-aţi săvârşit,

⁴⁴Ca să ştiţi că eu sunt Domnul şi mă port aşa cu voi pentru numele meu, nu după viaţa voastră şi după faptele voastre cele rele, neam al lui Israil», – rosteşte Domnul Dumnezeu.