Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iezechil 21 Bible Online

Iezechil 21 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iezechil 21

¹Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi-mi zise:

²«Fiul omului! Îndreaptă-ţi faţa spre Teman, şi cuvântul tău să picure spre miazăzi, şi profeţeşte împotriva codrului din Negheb,

³Şi-i zi codrului celui de la miază-zi: «Ascultă glasul Domnului! Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Iată că voi aprinde un foc care îţi va mistui toţi copacii verzi şi uscaţi, şi văpaia pâlpâitoare să nu se mai stingă şi să pârjolească tot ţinutul de la miază-zi la miază-noapte,

⁴Ca toată făptura să vadă că eu, Domnul, am aprins focul într’însul, ca să nu se stingă!»

⁵Atunci zisei: «O, Doamne Dumnezeule, ei mă întreabă: «Oare nu grăieşte el în pilde?»

⁶Şi îndată a fost cuvântul Domnului către mine cu răspuns:

⁷«Fiul omului! Caută cu faţa împotriva Ierusalimului; să picure cuvântul tău împotriva templului meu şi prooroceşte împotriva ţării lui Israil,

⁸Şi spune ţării lui Israil: «Aşa zice Domnul Dumnezeu! Iată că sunt împotriva ta. Scoate-voi sabia mea din teacă şi voi nimici din tine şi pe omul drept şi pe cel păcătos.

⁹Dar fiindcă voi stârpi din tine pe omul cel drept şi pe cel păcătos, sabia mea va ieşi din teacă împotriva a toată făptura de la miază-zi la miază-noapte,

¹⁰Ca să cunoască făptura toată că eu Domnul am scos din teacă sabia ca să nu se mai întoarcă la loc!

¹¹Şi tu, fiul omului, suspină să ţi se deşale şalele şi îndurerat să fii în faţa lor.

¹²Dar când te vor întreba: «De ce suspini?» să le răspunzi: «Că nu mai vine nici o veste, din care pricină inima se topeşte, mâinile sunt slabe, duhul îmi este fără vlagă şi genunchii curg ca apa. Dar iată că vine, se adevereşte», – zice Domnul Dumnezeu.

¹³Fost-a cuvântul Domnului către mine şi-mi grăi:

¹⁴«Fiul omului! Profeţeşte şi spune: «Aşa rosteşte Domnul!» Şi spune: «O sabie, o sabie este ascuţită şi lustruită.

¹⁵Pentru junghiere fu ascuţită şi ca să iasă dintr’însa scăpărări de fulger, fu ea lustruită.

¹⁶Şi o dădui în mâna unui ucigaş, ca s’o apuce cu mâna, – de aceea sabia fu ascuţită şi lustruită, ca să fie dată în mâna unui ucigaş.

¹⁷Ţipă şi urlă, fiul omului, fiindcă ea porneşte împotriva norodului meu, împotriva tuturor voevozilor lui Israil. Sunt trecuţi în ascuţişul săbiei împreună cu poporul meu! Deci, bate-te peste coapse,

¹⁸Căci ziua de încercare, iat’o, dar cum? Dar când nu va mai fi acest schiptru dispreţuit?» – zice Domnul Dumnezeu.

¹⁹«Şi tu, fiul omului, profeţeşte şi bate mereu din palme, ca sabia să lovească îndoit şi întreit. Iată sabia măcelului, ea e sabia cumplitului măcel care îi înconjoară,

²⁰Ca să fie cuprinşi de fior şi mulţi să fie cei care vor cădea, la fiecare poartă, iată, vor fi omorîţi ca dobitoacele la junghiere. Sabie, sabie! Făcută să scaperi ca fulgerul, lustruită pentru măcel!

²¹Bagă în groază! Ia-o la dreapta şi-apoi la stânga, încotro sortit este ascuţişul tău,

²²Iar eu voi bate mereu din palme, casă-mi potolesc urgia mea! – Eu, Domnul, am poruncit aşa.»

²³Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi-mi grăi:

²⁴«Tu, omule, închipueşte-ţi două căi pe oare va să vină paloşul împăratului Babilonului, dar să pornească amândouă dintr’o singură ţară, şi fă un arătător în capătul drumului spre fiecare cetate,

²⁵Aşa încât drumurile săbiei să se îndrepte şi spre Raba, oraşul domnesc al Amoniţilor, şi spre Iuda, în inima Ierusalimului.

²⁶Şi împăratul Babilonului stă la răspântia celor două drumuri, ca să afle viitorul, şi sloboade săgeţi, întreabă pe terafinii şi se uită la maiul păsărilor.

²⁷În dreapta sa este prevestirea «Ierusalimul», ca să aşeze berbeci împotriva zidurilor, să strige din răsputeri strigăte de război, să aşeze berbeci la porţi, să facă meterezuri şi să ridice un val de pământ.

²⁸Dar în ochii lor aceasta nu este decât proorocie deşartă, deşi au jurat jurămintele cele mai sfinte, iar Domnul le va aduce aminte de vinovăţia lor, când vor fi prinşi.

²⁹Pentru aceasta, aşa rosteşte Domnul Dumnezeu: «Fiindcă v’aţi adus aminte de fărădelegea voastră, descoperind păcatele voastre, dând pe faţă toate păcatele în toate faptele voastre, fiindcă vi le-aţi adus aminte, veţi fi prinşi cu mâna.

³⁰Şi ţie, pângăritorule, necredinciosule voevod al lui Israil, căruia ţi-a sosit ziua, fiindcă şi fărădelegea are sorocul ei,

³¹Iată ce-ţi spune Domnul Dumnezeu: «Jos cununa, jos cununa! Nu-ţi trebueşte asta! înălţarea celui smerit şi smerirea celui mândru!

³²Mormane, mormane, mormane de dărâmături voi face cetatea! Vai de ea! Dărâmată să stea până ce va veni acela care are dreptul şi căruia îi voi da-o!

³³Şi tu, fiul omului, profeţeşte şi spune: «Aşa zice Domnul Dumnezeu împotriva Amoniţilor pentru hula lor». Şi le spune: «O sabie, o sabie este trasă din teacă pentru măcel, şi este lustruită să scapere ca fulgerul, –

³⁴În timp ce aveai vedenii deşarte şi ţi se profeţea minciuna, – ca să tai gâtul celor fără de lege şi fără credinţă, a căror vreme venise, fiindcă şi fărădelegea are sorocul ei.

³⁵Întoarce-te în cetăţile tale, în locul unde ai fost făcută, în ţara obârşiei tale, unde te voi judeca.

³⁶Atunci vărsa-voi peste tine urgia mea, cu văpaia mâniei mele voi sufla în tine şi te voi da pe mâna sălbaticilor oameni, făuritori ai pieirei:

³⁷Să cazi pradă focului, sângele tău să curgă în cuprinsul ţării şi nimeni să nu te mai pomenească, fiindcă eu Domnul am poruncit!»