Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iezechil 44 Bible Online

Iezechil 44 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iezechil 44

¹Apoi mă întoarse spre poarta cea de dinafară a templului, care poartă dă spre răsărit, şi iată că era închisă.

²Şi-mi zise mie Domnul: «Poarta acesta să stea închisă şi să nu se deschidă, nimeni să nu intre printr’însa, fiindcă Domnul Dumnezeul lui Israil a trecut printr’însa. De aceea să stea închisă.

³Ci numai singur împăratul să vie pe ea, ca să mănânce pâine înaintea Domnului, să intre prin pridvorul porţii şi să iasă tot pe acolo.»

⁴Apoi mă duse înspre poarta de la miază-noapte, în faţa templului, şi când m’am uitat, iată că slava Domnului umplea templul. Şi atunci căzui cu faţa la pământ.

⁵Şi Domnul îmi zise: «Fiul omului! Stărueşte cu inima, uită-te cu ochii şi ascultă cu urechile, ceea ce eu îţi voi grăi despre toate rânduielile templului Domnului, despre toate legile lui, şi îndreaptă-ţi luarea aminte la toţi cei ce intră pe toate porţile templului,

⁶Şi spune acestui neam îndărătnic, neamului lui Israil: «Aşa rosteşte Domnul Dumnezeu! Destul vouă, neam al lui Israil, cu toate blestemăţiile voastre!

⁷Destul că mi-aţi băgat înlăuntru streini, netăiaţi împrejur la inimă şi la trup, în templul meu, ca să mi-l pângărească, atunci când îmi aduceţi jertfe de pâine, grăsimea şi sângele, şi într’acest chip aţi stricat cu toate blestemăţiile voastre legământul meu!

⁸Şi n’aţi făcut slujba mea în templu, ci i-aţi rânduit pe ei să slujească în templul meu, în folosul vostru.

⁹Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: «Orice om strein, netăiat împrejur la inimă şi la trup, adică nici un strein din cei ce se află în mijlocul lui Israil, să nu intre în templul meu,

¹⁰Ci numai leviţii, iar cei care s’au depărtat de mine şi care au rătăcit atâta vreme cât rătăcise şi Israil, după idolii lor, să-şi tragă păcatul.

¹¹Aceia, îngăduit este să fie slugi la templul meu, străjări la porţile templului şi robi ai templului. Ei să junghie pentru popor arderile de tot şi jertfele, şi să-i stea la îndemână, ca să-i slujească.

¹²Şi din pricină că au slujit idolilor lor şi au fost pentru neamul lui Israil pricină de scandal, îmi ridic mâna mea cu jurământ împotriva lor». – zice Domnul Dumnezeu, – «ca să-şi ispăşească fărădelegea lor.

¹³Să nu se apropie de mine, ca să-mi fie preoţi, şi nici de toate cele sfinte ale mele, în locurile cele prea sfinte, ci să-şi poarte ocara pentru blestemăţiile pe care au îndrăznit să le săvârşească.

¹⁴Şi de aceea să li se dea îndeletnicire, să fie străjări ai templului, pentru orişice lucru şi pentru orişice s’ar săvârşi într’însul.

¹⁵Preoţii leviţi, fiii lui Ţadoc, care mi-au slujit mie în templu, atâta vreme cât fiii lui Israil se rătăciseră de mine, ei să se apropie de mine, ca să-mi slujească şi să stea în faţa mea, ca să-mi aducă jertfe: grăsime şi sânge», – zice Domnul Dumnezeu.

¹⁶«Ei să intre în templul meu şi să se apropie de masa mea, ca să-mi slujească, şi să aibă grijă de slujirea mea.

¹⁷Dar când vor intra pe porţile curţii celei de dinafară, să se îmbrace cu veşminte de in şi nu cu veşminte de lână, când vor sluji în curtea cea de dinlăuntru şi în templu.

¹⁸Scufii de in să-şi pună în cap, să aibă pantaloni de in pe coapsele lor, şi să nu se încingă aşa fel ca să asude.

¹⁹Când vor ieşi în curtea cea de dinafară, la popor, să se dezbrace de odăjdiile cu care au slujit şi să le lase în chiliile templului, şi să se îmbrace cu altele, ca să nu sfinţească ei norodul cu odăjdiile lor.

²⁰Capul să nu şi-l radă, dar nici părul să nu-l lase să le crească lung, ci să şi-l tundă.

²¹Nici un preot să nu bea vin când va intra în curtea cea de dinlăuntru.

²²Să nu-şi ia soţii văduve ori despărţite de bărbaţi, ci numai fecioare, din neamul lui Israil, însă văduva să fie văduvă de preot;

²³Să înveţe pe norodul meu osebirea între ceea ce este sfânt şi lumesc, şi între ceea ce este curat şi spurcat.

²⁴În pricinile nehotărîte, ei să facă judecată şi să judece după pravila mea. Să păzească legile, şi rânduielile mele la toate praznicele mele şi Sâmbetele să le sfinţească.

²⁵Să nu se apropie de mort, ca să nu se spurce; ci numai de tată, de mamă, de fiu, de fiică, de frate şi de soră nemăritată, îngăduit este să se spurce.

²⁶Şi după ce a ajuns necurat, să se socotească şapte zile,

²⁷Iar în ziua când va intra în templu, în curtea cea de dinlăuntru, ca să slujească în templu, să aducă jertfă pentru păcat», – zice Domnul Dumnezeu.

²⁸«Şi iată care să fie moştenirea lor: Eu sunt moştenirea lor şi moşie să nu li se dea în Israil, căci eu sunt moşia lor!

²⁹Prinosul, jertfa pentru păcat şi cea pentru vină s’o mănânce ei, şi oricine va fi hărăzit pieirii să fie al lor.

³⁰Fruntea din orice fel de pârgă, orice jertfă ridicată, de orice fel. din toate jertfele ridicate ale voastre, să fie ale preoţilor, fruntea din lamura făinurilor voastre să o daţi preotului, ca să se reverse binecuvântarea peste casele voastre.

³¹Şi nici hoit, ori dobitoc sfâşiat: păsări ori dobitoace, să nu le mănânce preoţii!»