Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iezechil 46 Bible Online

Iezechil 46 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iezechil 46

¹Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Poarta curţii cea de dinlăuntru, care dă spre răsărit, să stea închisă şase zile lucrătoare, iar în ziua Sâmbetei şi la lună nouă să stea deschisă.

²Şi împăratul să intre de afară prin pridvorul porţii şi să se oprească între stâlpii porţii, iar preoţii să aducă arderea lui de tot şi jertfa de pace a lui şi el să se închine pe pragul porţii şi să iasă. Şi poarta să nu se închidă până seara.

³Dar şi norodul ţării să se închine Domnului dinaintea porţii, la Sâmbete şi la lunile noi.

⁴Şi arderea de tot pe care trebue s’o aducă împăratul Domnului în ziua Sâmbetei este: şase miei fără cusur şi un berbec fără cusur,

⁵Prinos de pâine o efă de fiecare berbec, iar pentru miei prinos de pâine, cât îi dă mâna, şi untdelemn, un hin de efă.

⁶În ziua cu lună nouă să aducă un viţel tânăr fără beteşug, şase miei şi un berbec fără beteşug.

⁷Prinos de pâine să dea o efă de fiecare viţel şi o efă de fiecare berbec, iar pentru miei, cât îi va da mâna, şi untdelemn, un hin de efă.

⁸Şi când va intra împăratul, să intre prin pridvorul porţii şi să iasă tot pe acolo.

⁹Când va intra norodul ţării înaintea Domnului, la praznice, cel ce va intra să se închine pe poarta de la miazănoapte să iasă pe poarta de la miază-zi, iar cel ce va intra pe poarta de la miază-zi să iasă pe poarta de la miază-noapte, şi să nu se întoarcă pe poarta care a intrat, ci să iasă pe cea din faţa ei.

¹⁰Şi împăratul să fie în mijlocul lor: să intre pe poarta pe care intră poporul şi să iasă pe poarta pe care iese şi el.

¹¹La praznice şi la sărbători, darul de pâine să fie o efă de fiecare viţel şi o efă de fiecare berbec, iar pentru miei cât îi va da mâna, şi untdelemn, un hin de fiecare efă.

¹²Când va voi împăratul să aducă un dar de bună voie, ardere de tot sau jertfă de pace pentru Domnul, să i se deschidă poarta care dă spre răsărit şi să aducă arderea sa de tot şi jertfa de pace precum o aduce Sâmbăta, apoi să iasă şi să se închidă poarta în urma lui.

¹³În fiecare zi să aducă Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă, jertfă pentru păcat, şi anume să-l aducă în fiecare dimineaţă.

¹⁴Şi o dată cu el să aducă prinos de pâine în fiecare dimineaţă o şesime de efă, şi untdelemn, o treime de hin, pentru stropit lamura de făină, prinos de pâine Domnului; acestea-s legi veşnice, deapururi.

¹⁵Şi să aducă mielul şi prinosul de pâine şi untdelemnul în fiecare dimineaţă ardere de tot neîntreruptă.»

¹⁶Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Când împăratul va face un dar unuia din fiii săi, să treacă el ca moştenire la fiii lui, dar pe care să-l stăpânească ei ca moştenire,

¹⁷Iar când va face un dar din moştenirea sa la unul din dregătorii săi, să fie al lui numai până în anul liberării, apoi să se întoarcă la împăratul, iar de a ajuns în stăpânirea fiilor lui, al lor să fie!

¹⁸Împăratul să nu ia din moştenirea poporului şi să nu-l dea afară de pe moşia lui, fiindcă fiecare dă moştenire fiilor săi din moşia lui, şi deci nimeni din poporul meu să nu fie izgonit de pe moşia lui.»

¹⁹Apoi mă duse printr’un coridor, care începea de lângă poartă, la sfintele chilii hotărîte pentru preoţi, aşezate în partea de miază-noapte, şi iată că acolo se afla un loc dosnic, înspre apus.

²⁰Şi-mi zise: «Acesta-i locul unde să fiarbă preoţii jertfele pentru vină şi pentru păcat şi unde să coacă prinosul de pâine, fără să mai iasă în curtea cea de dinafară, ca să sfinţească poporul».

²¹Apoi mă scoase în curtea cea de dinafară şi mă trecu prin cele patru colţuri ale curţii, şi iată că în fiecare colţ al curţii era câte o curte.

²²În cele patru colţuri ale curţii se aflau curţi mici, având câte şi patru aceeaşi măsură: lungimea de patruzeci şi lăţimea de treizeci de prăjini.

²³Şi câteşipatru erau înconjurate cu ziduri şi sub ziduri erau făcute vetre de jur-împrejur.

²⁴Şi-mi zise: «Iată şi bucătăriile unde slujitorii templului să fiarbă jertfele poporului!»