Read Biblia Regele Carol II, 1939 Daniil 2 Bible Online

Daniil 2 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Daniil 2

¹Şi în anul al doilea al domniei lui Nabucodonosor, a visat Nabucodonosor vise, iar duhul lui s’a turburat şi somnul nu-l mai prindea.

²Atunci a poruncit împăratul să cheme pe vrăjitori, pe vraci şi pe magi şi pe caldei, ca să-i spună împăratului visele lui. Şi după ce ei au intrat şi s’au înfăţişat împăratului,

³Le-a zis lor împăratul: «Visat-am un vis din pricina căruia mi s’a turburat duhul, deci vreau să ştiu visul!»

⁴Atunci caldeii au grăit împăratului în grai arameian: «Împărate, să trăieşti deapururi! Spune robilor tăi visul, ca noi să-ţi descoperim tâlcuirea lui!»

⁵Răspuns-a împăratul şi a zis caldeilor: «Să ştiţi că hotărîrea mea este neclintită! Dacă nu-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, voi da poruncă să fiţi tăiaţi în bucăţi, iar oasele voastre să fie prefăcute în mormane de dărâmături,

⁶Dar dacă îmi veţi descoperi visul împreună cu tâlcuirea lui, veţi primi de la mine bogate daruri şi cinstire multă! Deci descoperiţi-mi visul precum şi tâlcuirea lui!»

⁷Atunci ei răspunseră a doua oară şi ziseră: «O, împărate, spune robilor tăi visul, ca noi să-ţi arătăm care este tâlcuirea lui!»

⁸Răspuns-a împăratul şi a zis: «Văd bine că voi căutaţi să câştigaţi vreme, – căci vedeţi că eu am luat hotărirea;

⁹Fiindcă dacă nu-mi spuneţi visul, este că aveţi de gând să vă înţelegeţi între voi şi să-mi spuneţi vorbe mincinoase şi înşelătoare, până când vremurile se vor schimba. De aceea spune-ţi-mi acum visul, ca eu să ştiu dacă voi puteţi să-mi faceţi şi tâlcuirea lui!»

¹⁰Răspuns-au caldeii în faţa împăratului şi i-au zis: «Nu este om în toată lumea care să poată dezvălui ceea ce împăratul cere, fiindcă nici un împărat, oricât de mare şi de puternic ar fi, nu cere asemenea lucru de la nici un tâlcuitor, vrăjitor ori caldeu.

¹¹Şi lucrul pe care-l cere împăratul este greu şi nimeni altul nu poate să i-l descopere, decât zeii, dar care nu-şi au sălaşul lor printre oameni!»

¹²Atunci împăratul s’a întărâtat de mânie şi l-a prins aşa de năprasnic furia, încât porunci să omoare pe toţi înţelepţii Babilonului.

¹³Dar când a ieşit porunca după care trebuiau să fie omorîţi înţelepţii, a fost căutat şi Daniil împreună cu soţii lui, ca şi ei să fie omorîţi.

¹⁴Atunci Daniil luă cuvântul cu înţelepciune şi cu iscusinţă înaintea lui Arioh, căpetenia gărzii împărăteşti, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului,

¹⁵Şi începu a grăi lui Arioh, generalul împăratului: «Din care pricină împăratul a dat această straşnică poruncă?» Şi după ce Arioh i-a spus lui Daniil rostul poruncii,

¹⁶Daniil se duse şi rugă pe împărat să-i dea răgaz ca să-i descopere împăratului tâlcuirea visului.

¹⁷Apoi Daniil se duse acasă şi spuse pricina lui Anania, Misail şi Azaria, soţii lui,

¹⁸Ca ei să roage fierbinte îndurarea lui Dumnezeu din ceruri, pentru această taină, ca să nu îngădue să piară Daniil şi soţii lui, împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.

¹⁹Şi i s’a descoperit lui Daniil această taină într’o vedenie în ceas de noapte. Atunci a proslăvit Daniil pe Dumnezeul cerului,

²⁰Şi a început el a grăi: «Fie numele lui Dumnezeu binecuvântat din veac şi până în veac, căci a lui este înţelepciunea şi puterea,

²¹Şi el este cel care preface timpurile şi împrejurările, el care dă jos de pe tron pe împăraţi şi pe regi şi tot el îi pune; el dă înţelepciune înţelepţilor şi iscusinţă celor iscusiţi;

²²El descopere tainele cele mai adânci şi cele mai ascunse, el ştie ceea ce se petrece în întuneric şi lumina sălăşlueşte cu el.

²³Pe tine, Dumnezeule al părinţilor mei, te laud şi te proslăvesc, fiindcă mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai descoperit ceea ce noi ne-am rugat ţie, căci tu ne-ai descoperit pricina împăratului!»

²⁴Apoi Daniil se duse la Arioh, generalul pe care împăratul îl rânduise să omoare pe înţelepţii Babilonului, şi îi grăi aşa: «Nu omorî pe înţelepţii Babilonului, ci du-mă pe mine înaintea împăratului şi eu îi voi spune împăratului care este tâlcuirea visului».

²⁵Atunci Arioh duse grabnic înlăuntru pe Daniil în faţa împăratului, căruia îi vorbi astfel: «Am găsit un iudeu dintre cei aduşi în robie care poate să tâlcuiască visul!»

²⁶Răspuns-a împăratul şi a întrebat pe Daniil, care se chema Belteşaţar: «Oare poţi tu să-mi spui visul pe care l-am visat, precum şi tâlcuirea lui?»

²⁷Daniil însă răspunse împăratului şi-i zise: «Taina pe care vrea să o afle împăratul nu pot să i-o dezvăluiască nici înţelepţii, nici vracii, nici vrăjitorii, nici cititorii în stele,

²⁸Ci este un Dumnezeu în ceruri, care descopere tainele şi el a dat de ştire împăratului Nabucodonosor ce se va întâmpla în vârstele de mai târziu. Iată care este visul şi vedenia pe care ai văzut-o înaintea ochilor, în patul tău:

²⁹Ţie, împărate, îţi treceau gânduri prin minte, când erai în patul tău, pentru ceea ce se va întâmpla, în vremile de pe urmă, iar cel care descopere tainele ţi-a dat să ştii ceea ce va fi.

³⁰Iar mie mi s’a descoperit taina aceasta, nu prin înţelepciunea care ar fi în mine mai mult decât în oricare dintre cei vii, ci pentru cuvântul ca să fie dezvăluită împăratului tâlcuirea şi să poţi cunoaşte cugetele inimii tale.

³¹Tu, împărate, ai avut o vedenie şi ai văzut o statue. Această statue nemăsurat de mare, cu strălucirea ei neobişnuită, stătea înaintea ta şi chipul ei era înspăimântător.

³²Această statue avea capul de aur curat, pieptul şi mâinile de argint, pântecele şi şoldurile de aramă;

³³Pulpele de fier, iar picioarele parte de fier şi parte de lut.

³⁴Şi pe când tu te uitai, iată că o piatră desprinsă, nu de mână, lovi statuia peste picioarele de fier şi de lut şi le sfărâmă.

³⁵Şi fură sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi se făcură ca pleava vara pe arie, şi vântul le mătură fără ca să se găsească urma lor; iar piatra care a lovit statuia a crescut munte înalt care a umplut pământul întreg.

³⁶Iată care a fost visul, iar tâlcuirea lui o spunem acum în faţa împăratului.

³⁷Tu, împărate, împărat al împăraţilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat împărăţia, puterea, tăria şi slava,

³⁸În a cărui stăpânire a dat întreaga lume locuită, oamenii, fiarele câmpului şi păsările cerului, tu eşti capul de aur.

³⁹Şi după tine se va ridica o împărăţie mai mică decât a ta, apoi o a treia împărăţie, de aramă, care va stăpâni peste tot pământul.

⁴⁰Apoi o a patra împărăţie va fi tare ca fierul şi, după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, întocmai ca fierul care sfărâmă în bucăţi, le va sfărâma şi le va preface în pulbere.

⁴¹Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de olar şi altele de fier, însemnează că: împărăţia va fi împărţită şi va fi tare ca fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut.

⁴²Iar degetele de la picioare, unele de fier şi altele de lut, însemnează că: împărăţia va fi parte tare, parte sfărâmicioasă.

⁴³Apoi că ai văzut fierul amestecat cu lutul însemnează că: în pofida amestecării înrudirilor nu vor putea avea nici o temeinicie, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul.

⁴⁴Iar în zilele acestor împăraţi, Dumnezeul cerului va ridica o veşnică împărăţie, care nu va fi nimicită în veci şi care împărăţie nu va fi trecută la alt popor. Şi ea va sfărâma şi va nimici pe toate celelalte împărăţii şi numai ea va rămânea în veci,

⁴⁵Fiindcă tu ai văzut că o piatră s’a desprins din munte, nu de mână omenească, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Marele Dumnezeu a descoperit împăratului ceea ce va fi în viitor: visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică!»

⁴⁶Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s’a închinat înaintea lui Daniil şi dădu poruncă să-i aducă jertfă şi tămâieri cu mirezme.

⁴⁷Atunci împăratul prinse a grăi lui Daniil astfel: «Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul Dumnezeilor şi Stăpânul împăraţilor şi el descopere tainele, fiindcă tu ai putut să descoperi această taină!»

⁴⁸Atunci împăratul înălţă pe Daniil la mare vrednicie şi-i dădu mari şi bogate daruri, şi-l puse satrap peste toate ţinuturile Babilonului şi căpetenie peste toţi înţelepţii Babilonului.

⁴⁹La rugămintea lui Daniil, împăratul trecu ocârmuirea Babilonului în seama lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, iar Daniil rămase la curtea împărătească.