Read Biblia Regele Carol II, 1939 Daniil 3 Bible Online

Daniil 3 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Daniil 3

¹Împăratul Nabucodonosor făcu o statue de aur înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi, pe care o aşeză în câmpia Dura, din ţinutul Babilonului.

²Şi Nabucodonosor împăratul trimise să adune pe satrapi, pe marii dregători, pe cârmuitori, pe căpeteniile oştirilor, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor, ca să vină la inaugurarea statuii pe care o făcuse Nabucodonosor împăratul.

³Atunci se adunară satrapii, dregătorii cei mari, cârmuitorii, căpeteniile oştirilor, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor la inaugurarea statuii pe care o ridicase Nabucodonosor, şi stătură înaintea statuii pe care o ridicase Nabucodonosor.

⁴Şi îndată un crainic strigă cu glas tare: «Iată ce poruncă vi se dă vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor:

⁵Îndată ce veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii, al cimpoiului şi al tuturor instrumentelor muzicale, să cădeţi în genunchi şi să vă închinaţi la statuia cea de aur pe care a ridicat-o împăratul Nabucodonosor;

⁶Iar cine nu va cădea în genunchi şi nu se va închina, chiar în acea clipă, să fie aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!»

⁷Iar când toate popoarele auziră sunetul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii şi al tuturor instrumentelor muzicale, toate noroadele, neamurile şi limbile căzură în genunchi şi se închinară statuii de aur pe care o ridicase împăratul Nabucodonosor.

⁸În clipa aceea se apropiară câţiva caldei care pârîră pe Iudei.

⁹Şi ei începură să spună împăratului Nabucodonosor: «Împărate, să trăieşti deapururi!

¹⁰Tu poruncă ai dat, ca oricine va auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii, al cimpoiului şi al altor instrumente muzicale să cadă în genunchi şi să se închine statuii de aur;

¹¹Iar cine nu va cădea în genunchi şi nici nu se va închina să fie aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător.

¹²Dar se află Iudei, pe care i-ai pus cârmuitori peste ţinutul Babilonului: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Aceşti bărbaţi nici n’au luat în seamă porunca ta, împărate! Înaintea dumnezeului tău nu îngenunchiază şi nici statuii de aur pe care tu ai înălţat-o nu i se închină!»

¹³Atunci Nabucodonosor împăratul, mânios şi furios, porunci să-i aducă înainte pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Iar când aceşti bărbaţi fură aduşi înaintea lui,

¹⁴Nabucodonosor împăratul începu să-i întrebe: «Este oare adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că voi nu vă închinaţi dumnezeului meu şi statuii de aur pe care eu am aşezat-o nu-i cădeţi la pământ cu rugăciuni?

¹⁵Acum, dacă voi sunteţi gata ca, atunci când veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii, al cimpoiului şi al altor instrumente muzicale, să cădeţi în genunchi şi să vă închinaţi chipului pe care eu l-am făcut, bine, iar dacă nu vreţi să vă închinaţi, într’o clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Şi ce dumnezeu ar putea să vă scape din mâna mea?»

¹⁶Răspuns-au Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi au zis împăratului: «O, Nabucodonosor, noi n’avem nevoie ca la aceasta să-ţi dăm răspuns!

¹⁷Dacă, într’adevăr, Dumnezeul nostru, căruia noi ne închinăm, are putere să ne mântuiască, ne va mântui din cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, împărate!

¹⁸Iar dacă nu, să ştii, împărate, că noi nu ne vom închina dumnezeilor tăi şi înaintea statuii de aur pe care tu ai aşezat-o nu vom cădea în genunchi!»

¹⁹Atunci Nabucodonosor se umplu de mânie şi îşi schimbă chipul feţei sale pentru Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi porunci să înfierbânte cuptorul de şapte ori mai mult decât era obiceiul.

²⁰Şi porunci celor mai vânjoşi oşteni din oastea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător.

²¹Atunci aceşti oameni fură legaţi şi îmbrăcaţi cu pantalonii lor, cu mintenele lor, cu scufiile lor, şi cu îmbrăcăminte cu tot fură aruncaţi în mijlocul cuptorului înfierbântat.

²²Fiindcă porunca împăratului fusese grabnică şi cuptorul foarte încins, acei oameni care au aruncat pe Şadrac, Meşao şi Abed-Nego fură mistuiţi de văpaia focului.

²³Iar aceşti trei bărbaţi: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, căzură legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător.

²⁴Atunci Nabucodonosor împăratul fu cuprins de spaimă şi se sculă în grabă, şi prinse a grăi şi zise sfetnicilor săi: «Oare n’am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător?» Răspuns-au ei şi i-au zis: «Adevărat, aşa este, împărate!»

²⁵Şi începând din nou a grăi zise: «Iată, eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, care umblă prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar chipul celui de al patrulea este ca chipul unui dumnezeu!»

²⁶Atunci Nabucodonosor se apropie de gura cuptorului cu foc arzător şi începând a grăi zise: «Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii mei, ieşiţi afară şi veniţi la mine!» Atunci Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ieşiră înlăuntrul cuptorului.

²⁷Şi adunându-se satrapii, marii dregători, cârmuitorii şi sfetnicii împăratului, văzură că focul nu pricinuise nici o vătămare trupului acestor oameni, că părul din capul lor nici măcar nu se pârlise şi că pantalonii lor erau la fel şi că nici măcar nu miroseau a foc.

²⁸Atunci Nabucodonosor strigă: «Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul său şi a mântuit pe servii săi, care îşi puseseră nădejdea într’însul şi călcară porunca împăratului şi îşi dădură viaţa lor ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.

²⁹Şi acum am dat această poruncă a mea, că orice popor şi orice neam care va huli pe Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să fie tăiat în bucăţi şi casele lor să fie prefăcute într’un morman de dărâmături, fiindcă nu este un alt Dumnezeu care poate să mântuiască într’acest chip!»

³⁰După aceasta împăratul a întărit în dregătoriile lor pe Şadrac, Meşao şi Abed-Nego, peste ţinutul Babilonului.

³¹Hrisovul lui Nabucodonosor împăratul, către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuesc pe tot pământul: «Pacea voastră să sporească!

³²Plăcutu-mi-a să vestesc minunile şi faptele cele mai presus de fire pe care le-a făcut cu mine Dumnezeul Cel Prea înalt.

³³Cât de mari sunt minunile lui şi cât de puternice sunt faptele cele mai presus de fire! împărăţia lui este împărăţie veşnică şi stăpânirea lui ţine peste vârste şi vârste!»