Read Biblia Regele Carol II, 1939 Istoria balaurului 1 Bible Online

Istoria balaurului 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Istoria balaurului 1

¹După ce împăratul Astiage s’a adăogat la părinţii săi, Cirus Persul s’a suit pe tronul împărăţiei.

²Şi Daniil era prietenul împăratului, mâncând la masă cu el, şi cel mai de cinste dintre toţi prietenii lui.

³Şi Babilonienii aveau un idol pe care îl chema Bel, pentru care se cheltuiau în fiecare zi douăsprezece băniţi de lamură de făină, patruzeci de oi şi şase vedre de vin.

⁴Dar şi împăratul îl cinstea şi se ducea în fiecare zi să i se închine. Însă Daniil se închina Dumnezeului său.

⁵Atunci împăratul îi zise: «De ce nu te închini lui Bel?» Şi Daniil răspunse: «Nu mă închin unui idol făcut de mână de om, ci numai Dumnezeului celui viu, care a făcut cerul şi pământul şi este stăpân peste toată făptura».

⁶Dar împăratul îi zise: «Nu crezi tu că Bel este dumnezeu viu? Şi nu vezi cât mănâncă el şi bea în fiecare zi?»

⁷Şi Daniil îi răspunse zâmbind: «Nu te amăgi, împărate, fiindcă lăuntrul lui este de lut, iar partea de dinafară este de aramă şi el n’a mâncat niciodată!»

⁸Atunci împăratul s’a mâniat şi a chemat pe preoţii idolului şi le-a zis: «De nu-mi veţi spune cine mănâncă aceste prinoase, veţi muri, iar de-mi veţi dovedi că Bel mănâncă prinoasele, Daniil va muri, fiindcă a hulit pe Bel».

⁹Şi Daniil zise împăratului: «Fie după cuvântul tău!» Şi Bel avea şaptezeci de preoţi, afară de femei şi de copii.

¹⁰După aceasta împăratul se duse cu Daniil în templul lui Bel.

¹¹Şi preoţii lui Bel ziseră: «Iată noi ieşim afară, iar tu, împărate, pune prinoasele şi vinul dres cu mirodenii înaintea lui, închide uşa şi o pecetlueşte cu inelul împărătesc, iar când vei veni mâine de dimineaţă, de nu vei găsi că Bel a mâncat tot, noi să murim, iar de nu, să moară Daniil, cel care a umblat cu minciuni împotriva noastră!»

¹²Ei însă se gândeau la uşuliţa ascunsă dedesubtul mesei cu prinoase, pe unde ei intrau şi mâncau prinoasele.

¹³Şi după ce au ieşit ei, împăratul puse prinoase de mâncare înaintea lui Bel,

¹⁴Apoi Daniil porunci slugilor lui să aducă cenuşă, pe care ele o presărară în tot templul în faţa împăratului. Şi au ieşit şi au închis uşa, pe care au pecetluit-o cu inelul împăratului, şi au plecat.

¹⁵Iar preoţii veniră în timpul nopţii, precum le era obiceiul, împreună cu femeile şi copiii, şi mâncară şi băură tot vinul.

¹⁶Şi împăratul se sculă la mânecate, împreună cu Daniil.

¹⁷Şi împăratul întrebă pe Daniil: «Peceţile sunt neatinse, Daniile?» Şi Daniil răspunse: «Sunt întregi, împărate!»

¹⁸Şi îndată ce s’a deschis uşa şi împăratul se uită pe masa de prinoase, strigă cu glas tare: «Mare eşti tu, Bel, şi în tine nu se află vicleşug!»

¹⁹Însă Daniil începu să râdă, şi ţinând pe împărat ca să nu intre, îi zise: «Ia te uită pe caldarâm şi vezi ale cui sunt urmele acestea?»

²⁰Şi împăratul zise: «Văd urme de bărbaţi, de femei şi de copii!»

²¹Atunci împăratul se întărâtă de mânie şi chemă pe preoţi, împreună cu femeile şi copiii lor şi ei arătară împăratului uşa cea tainică pe unde intraseră şi mâncaseră prinoasele de pe masă.

²²Şi împăratul îi dădu morţii, iar pe Bel îl dădu în seama lui Daniil, care îl nimici împreună cu templu cu tot.

²³Şi Babilonienii mai aveau şi un balaur mare pe care îl cinsteau.

²⁴Şi împăratul zise lui Daniil: «Despre acesta nu poţi spune că nu este dumnezeu viu. Închină-te dar lui!»

²⁵Atunci a răspuns Daniil: «Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, fiindcă el este Dumnezeu viu. Însă tu, împărate, dă-mi putere şi eu voi omorî balaurul fără sabie şi fără toiag.»

²⁶Şi împăratul îi zise: «Ţi-o dau!»

²⁷Deci luă Daniil smoală, grăsime şi păr pe care le fierse împreună şi făcu cocoloaşe pe care le aruncă în gura balaurului. Iar după ce balaurul le mâncă, crăpă. Apoi Daniil zise: «Iată cui vă închinaţi voi!»

²⁸Când auziră Babilonienii, cumplit se necăjiră şi uneltiră împotriva împăratului zicând: «Împăratul s’a făcut iudeu! Pe Bel l-a nimicit, pe balaur l-a omorît, şi pe preoţi i-a măcelărit.»

²⁹Şi s’au dus la împărat şi i-au zis: «Dă-ne pe Daniil, iar de nu, te vom omorî pe tine împreună cu toată casa ta».

³⁰Când a văzut împăratul că norodul unelteşte împotriva lui, fu silit ca să-l dea pe Daniil lor.

³¹Şi l-au aruncat într’o groapă cu lei, în care a stat şase zile.

³²Şi în groapă se aflau şapte lei, cărora li se dădea în fiecare zi hrană: două vite şi două oi. Dar atunci nu li s’a dat nimic de mâncare, ca să-l mănânce pe Daniil.

³³În Iudeea însă se afla profetul Avacum. Şi el tocmai făcuse o fiertură şi dumicase pâine pe care o pusese într’o scafă şi pornise la câmp s’o ducă secerătorilor.

³⁴Atunci îngerul Domnului zise lui Avacum: «Prânzul pe care l-ai gătit, du-l lui Daniil în Babilon, în groapa cu lei!»

³⁵Dar Avacum zise: «Doamne! Babilonul nu l-am văzut şi groapa cu lei n’o ştiu!»

³⁶Şi îngerul Domnului îl apucă pe Avacum de chică şi-l duse în Babilon într’o suflare.

³⁷Şi Avacum strigă: «Daniile, Daniile! Ia mâncarea pe care Dumnezeu ţi-a trimis-o!»

³⁸Atunci Daniil zise: «Adusu-ţi-ai aminte de mine, Dumnezeule, şi n’ai lăsat pe cei ce te iubesc pe tine!»

³⁹Şi Daniil se sculă şi mâncă. Şi îngerul lui Dumnezeu îl duse pe Avacum îndată la locul lui.

⁴⁰Şi împăratul veni în ziua a şaptea ca să jelească pe Daniil, şi ajungând la groapă văzu pe Daniil că stătea în mijlocul leilor.

⁴¹Atunci el strigă cu glas mare şi zise: «Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniil, şi nu este altul afară de tine!»

⁴²Apoi îl scoase din groapa cu lei şi pe cei ce voiseră pieirea lui îi aruncă în groapă şi ei fură sfârtecaţi într’o clipă, în faţa lui.