Read Biblia Regele Carol II, 1939 Iona 1 Bible Online

Iona 1 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Iona 1

¹Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, şi i-a zis:

²«Scoală şi te du în cetatea cea mare a Ninivei şi propovedueşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în faţa mea!»

³Şi s’a sculat Iona să fugă la Tarşiş de dinaintea Domnului. Şi s’a pogorît la Iafa, unde a găsit o corabie care mergea la Tarşiş şi plătind preţul călătoriei s’a pogorît în ea, ca să meargă la Tarşiş, împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului.

⁴Dar Domnul a pornit un vânt năprasnic pe mare şi o furtună crâncenă s’a stârnit, aşa încât corabia era gata să se sfărâme.

⁵Atunci s’au spăimântat corăbierii şi începură fiecare să strige către dumnezeul lui şi aruncară în mare încărcătura corăbiei, ca să se mai uşureze. Dar Iona se pogorîse în fundul corăbiei şi, culcându-se, adormise.

⁶Atunci se apropie de el căpitanul corăbiei şi-i zise: «Ce faci somnorosule? Scoală-te şi strigă către dumnezeul tău, poate că el îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!»

⁷Şi au zis unul către altul: «Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a dat peste noi nenorocirea aceasta!» Şi ei au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.

⁸Şi l-au întrebat pe el: «Spune-ne nouă: din pricina cui a dat nenorocirea aceasta peste noi? Care este îndeletnicirea ta, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?»

⁹Atunci el le-a răspuns: «Sunt evreu şi mă închin Domnului Dumnezeului cerului, cel ce a făcut marea şi uscatul».

¹⁰Iar toţi oamenii s’au temut cu frică mare şi i-au zis lui: «Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta?» Căci ştiau că el e fugar din faţa lui Dumnezeu, fiindcă apucase să le-o spună.

¹¹Atunci i-au zis lui: «Ce să-ţi facem ca marea să ni se domolească?» Căci marea era din ce în ce mai vijelioasă.

¹²Ci el a răspuns: «Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli; căci ştiu bine că din pricina mea s’a pornit peste voi această viforniţă!»

¹³Şi marinarii se luptau să îndrepteze corabia înspre ţărm, dar nu biruiau, căci marea era furioasă împotriva lor.

¹⁴Atunci au strigat către Domnul şi au zis: «O, Doamne, nu ne lăsa să pierim din pricina acestui om şi nu ne împovăra pe noi cu sânge nevinovat! Căci tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!»

¹⁵Deci l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare şi s’a potolit urgia ei.

¹⁶Şi oamenii s’au temut cu teamă mare de Domnul şi adus-au jertfă lui Dumnezeu şi juruinţe i-au făcut.