Read Biblia Regele Carol II, 1939 Numerii 16 Bible Online

Numerii 16 - Biblia Regele Carol II, 1939 bible

Numerii 16

¹Atunci Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Palu, fiul lui Ruben,

²S’au răzvrătit împotriva lui Moise având de partea lor două sute cincizeci de oameni, voevozi ai obştiei lui Israil, chemaţi mereu la sfat, oameni cu trecere.

³Şi s’au strâns împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi se rostiră: «Destul! Toată obştia, toţi fără osebire sunt sfinţi, căci Domnul sălăşlueşte în mijlocul lor. Pentru ce deci vă ridicaţi voi mai presus decât obştia Domnului?»

⁴Şi când a aflat Moise, a căzut cu faţa la pământ,

⁵Şi şi-a îndreptat cuvântul către Core şi către toată ceata lui într’acest chip: «Mâine Domnul vă va face ştiut cine este al lui, şi cine este sfânt îl va apropia de el. Şi pe acel pe care îl va alege, îl va lua lângă sine.

⁶Dar să faceţi aşa: «Tu, Core,şi toată ceata, luaţi căţui,

⁷Puneţi foc într’însele mâine, iar deasupra presăraţi tămâie înaintea Domnului, şi pe cine va osebi Domnul, acela sfânt va fi. Destul, fii ai lui Levi!»

⁸Apoi a grăit mai departe Moise lui Core: «Ascultaţi, acum, fii ai lui Levi!

⁹Oare e puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israil v’a osebit pe voi din obştia lui Israil şi v’a apropiat de sine ca să-i faceţi slujbă în sfântul lăcaş al Domnului şi să staţi înaintea cortului ca să-i serviţi?

¹⁰El te-a chemat aproape şi împreună cu tine pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi. Şi acum voi năzuiţi şi la preoţie!

¹¹Pentru aceasta, tu şi toată ceata v’aţi strâns hotărît împotriva Domnului!… Dar Aaron cine este, de cârtiţi împotriva lui?»

¹²Deci a trimis Moise ca să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab, dar aceia au răspuns: «Nu vrem să venim!

¹³Puţin lucru este oare că ne-ai scos dintr’o ţară unde curge lapte şi miere, ca să ne omori în pustie? Şi acum mai vrei să fii şi domn peste noi?

¹⁴O, nu! Tu nu ne-ai dus în ţara îu care curge lapte şi miere şi nici nu ne-ai dat în stăpânire nici ogoare, nici podgorii! Vrei să chiorăşti pe oamenii aceştia? Nu vrem să venim!»

¹⁵Atunci Moise s’a aprins de mânie şi a rostit către Domnul: «Să nu te întorci spre prinosul lor! Nici măcar nu le-am luat lor vre-un asin şi nici nu le-am pricinuit vre-un rău!»

¹⁶Şi a zis Moise lui Core: «Tu şi părtaşii tăi să fiţi mâine înaintea Domnului, tu şi ei şi cu Aaron.

¹⁷Şi să ia fiecare căţuia lui, să puneţi tămâie într’însele şi să vă apropiaţi cu căţuia înaintea Domnului: două sute cincizeci de căţui, – şi tu şi Aaron, fiecare cu căţuia lui.»

¹⁸Şi fiecare a luat căţuia lui, au pus foc şi tămâie şi au stat la uşa cortului descoperirii împreună cu Moise şi Aaron.

¹⁹Core însă strânsese toată ceata împotriva lor, la uşa cortului descoperirii. Atunci s’a arătat slava Domnului la toată ceata.

²⁰Şi Domnul a grăit lui Moise şi lui Aaron:

²¹«Daţi-vă la o parte din ceata aceasta, căci o voi pierde într’o clipită!»

²²Atunci ei au căzut cu faţa la pământ şi au zis: «Doamne, Dumnezeul Duhurilor şi a tot trupul, unul a păcătuit şi tu vrei să-ţi deslănţueşti mânia peste toată ceata!»

²³Atunci a răspuns Domnul lui Moise: «Spune cetei:

²⁴Depărtaţi-vă din preajma locuinţei unde se află Core, Datan şi Abiram.»

²⁵Şi Moise s’a sculat şi s’a îndreptat spre Datan şi Abiram, iar după el au mers bătrânii lui Israil,

²⁶Şi a grăit către ceată: «Daţi-vă în lături de lângă corturile acestor oameni nelegiuiţi şi nu vă atingeţi de nimic din ceea ce este al lor, ca nu cumva să pieriţi din pricina tuturor păcatelor lor!»

²⁷Şi ei s’au ferit de locaşul lui Core, Datan şi Abiram, iar Datan şi Abiram ieşiseră şi statură în uşa corturilor lor împreună cu femeile lor, fiii lor şi pruncii lor.

²⁸Atunci a grăit Moise: «Prin aceasta veţi cunoaşte că Domnul m’a trimis să fac toate lucrurile acestea, fiindcă eu nu lucrez nimic din voia mea!

²⁹Dacă toţi bărbaţii aceştia vor muri precum mor toţi pământenii şi vor avea soarta tuturor oamenilor, atunci nu m’a trimis Domnul,

³⁰Iar dacă el va face un lucru mai presus de fire, poruncind ca pământul să-şi deschidă gura sa şi să-i înghită cu tot avutul lor şi să se pogoare de vii în Şeol, să ştiţi atunci că oamenii aceştia au dispreţuit pe Domnul.»

³¹Şi după ce a isprăvit de spus toate cuvintele acestea, pământul b’a crăpat sub ei,

³²Şi şi-a deschis gura sa şi i-a înghiţit cu casele lor, împreună cu părtaşii lui Core şi toată averea lui.

³³Şi s’au pogorît ei, – şi tot ce aveau ei, – de vii în Şeol, şi pământul s’a tras la loc peste ei, şi ei au pierit din mijlocul obştiei.

³⁴Şi tot Israilul care se afla împrejurul lor a fugit la strigătul lor, fiindcă zicea: «Să nu ne înghită şi pe noi pământul!»

³⁵Atunci foc a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni, care veniseră cu jertfa de tămâie.